Strămoașele noastre preferau bărbați musculoși din specia Omului de Neanderthal, iar această relație a influențat diversitatea genetică a oamenilor moderni.
Relațiile dintre Homo sapiens și Omul de Neanderthal
Studiile antropologice și genetice arată că omul modern a coexistat cu Omul de Neanderthal în zona Eurasiei timp de aproape 20.000 de ani. Dovada existenței unor contacte între cele două specii este susținută de multiple descoperiri arheologice. În plus, în genomul a numeroși europeni și asiatici de astăzi se găsesc secvențe genetice neanderthaliene, care sugerează împerecheri ocazionale.
Caracteristicile Omului de Neanderthal și Homo sapiens
Omul de Neanderthal a apărut cu circa 100.000 de ani înaintea Homo sapiens, adaptându-se perfect la condițiile Erei Glaciare și la vânătoarea speciilor de megafaună, precum mamuții și rinocerii lânoși. Avea o constituție robustă, era priceput în realizarea uneltelor din piatră și practica forme rudimentare de ritualuri funerare și exprimare artistică.
Homo sapiens, apărut acum aproximativ 300.000 de ani în Africa, s-a extins spre Eurasia în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Acest grup era mai agil și cu o constituție mai zveltă, folosea arme precum bumerangul și praștia, având o viață culturală și spirituală mai complexă.
Dovezi genetice ale împerecherilor
Analizele din cadrul Neanderthal Genome Project arată că aproximativ 2,5% din genomul uman euroasiatic este moștenit de la omul de Neanderthal. Potrivit lui Ed Green, coordonatorul studiului de la Universitatea Californiei din Santa Cruz, „putem spune că au fost transmise gene de la omul de Neanderthal la omul modern”. Descoperirea rămășițelor fosile cu trăsături mixte și datarea lor între 37.000 și 42.000 de ani, precum cazul „Ion de la Anina” din România, confirmă aceste legături genetice.
Preferințele de împerechere între specii
Conform unui studiu realizat la Universitatea Pennsylvania și publicat în revista Science, femeile Homo sapiens ar fi preferat împerecherile cu bărbați din specia Omului de Neanderthal. O caracteristică notabilă a acestui studiu este lipsa genelor neanderthaliene pe cromozomul X, ceea ce indică o preferință specifică de parteneri între cele două populații. Alexander Platt, coordonatorul studiului, a declarat pentru Live Science: „Nu am nicio idee a cui preferință este exprimată aici”.
Datele disponibile reflectă o perioadă preistorică în care contactele dintre Homo sapiens și omul de Neanderthal au fost limitate, predominând relațiile sexuale ocazionale care au contribuit la variabilitatea genetică a omului modern în Eurasia.
