Numirea lui Mojtaba Khamenei ca succesor în Iran ridică semne de întrebare asupra stabilității regimului
Alegerea unui lider controversat
În dimineața zilei de 9 martie, regimul de la Teheran a anunțat numirea lui Mojtaba Khamenei, fiul fostului lider suprem, drept succesor al tatălui său. Spre deosebire de tatăl său, Ali Khamenei, care se bucura de o autoritate incontestabilă, Mojtaba este perceput de unii ca o figură de fațadă, în condițiile în care controlul țării pare să fie exercitat acum în special de către Garda Revoluționară Islamică (IRGC). Această situație generează nemulțumiri atât în rândul reformiștilor, cât și printre clericii conservatori. The Economist notează că „succesiunea dinastică într-o teocrație este profund nepopulară”.
Numirea sa întârziată a fost cauzată și de distrugerea birourilor Adunării Experților, formată din 88 de clerici de rang înalt, în urma unor atacuri israeliene în orașul sfânt Qom. Mojtaba, în vârstă de 56 de ani, este ascuns în buncăre subterane pentru a evita o posibilă încercare de asasinat, o amenințare promisă de Israel pentru fiecare lider suprem nou. Noul lider nu deține titluri oficiale sau autoritatea religioasă prevăzută de constituție pentru această poziție.
Iranul între rezistență și prăbușire
În ciuda bombardamentelor repetate, Iranul a reușit să-și mențină coeziunea internă, iar arsenalul său de rachete a depășit așteptările oficialilor occidentali, generând temeri legate de represalii. Statele arabe din Golf au evitat să se implice direct, iar conform unui raport din 5 martie citat de The Economist, „mari segmente ale conducerii militare iraniene rămân operaționale”.
Totuși, atacurile s-au extins de la capacitatea militară spre infrastructura guvernamentală și economică. Loviturile asupra unor buncăre din Teheran, precum și asupra instalațiilor petroliere, au afectat funcționarea statului. În oraș se observă dificultăți majore legate de energie, aprovizionare și condițiile de viață, mai ales în apropierea sărbătorilor Ramadan și Nowruz.
Riscurile descentralizării
Moartea lui Khamenei senior a dus la o descentralizare intenționată a puterii, Iranul fiind împărțit în 31 de unități autonome, fiecare cu puteri specifice. Forța paramilitară Basij a fost reconfigurată în celule mici, iar sute de mii de arme au fost distribuite, ceea ce ar putea genera conflicte interne și poate conduce la apariția unor lideri locali care să controleze anumite regiuni.
În plus, vecinii Iranului ar putea exploata această slăbiciune. Există posibilitatea ca Emiratele Arabe Unite să revendice insulele din Strâmtoarea Ormuz, iar Turcia și luptătorii kurzi să profite de tensiunile etnice existente.
Viitorul unui lider contestat
Mojtaba Khamenei se confruntă cu decizii dificile privind continuarea conflictului, programul nuclear și posibilitatea unei soluții diplomatice. Înainte de izbucnirea războiului, el era comparat cu Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, dar în contextul actual pare orientat spre o politică de „paranoia și represalii”. Un apropiat spune că „va fi un ultraconservator”.
Pentru Israel, țintirea capacităților militare iraniene justifică riscurile, însă interesele Statelor Unite în regiune rămân mai puțin clare. The Economist subliniază că un stat eșuat în Iran ar putea destabiliza Orientul Mijlociu pe termen lung. Între timp, regimul de la Teheran continuă să își consolideze poziția în contextul războiului.
Articolul sintetizează evoluțiile recente din Iran legate de succesiunea la conducerea țării și impactul conflictului asupra structurii politice și militare, evidențiind provocările interne și externe cu care se confruntă regimul.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.libertatea.ro”
