Regizorul Botond Nagy despre „Proorocul Ilie”, cenzura subtilă și situația teatrului în România
Valul de controverse după „Proorocul Ilie” la TNB
Într-un interviu acordat HotNews, regizorul Botond Nagy vorbește despre reacțiile negative și acuzațiile primite după montarea spectacolului Proorocul Ilie la Teatrul Național București. Piesa dramaturgului polonez Tadeusz Słobodzianek, care urmărește povestea unui profet din Polonia anilor ’30–’40, a generat o dispută legată de utilizarea simbolurilor religioase. Un fragment video scos din context a dus la criticile oficiale venite din partea Patriarhiei Române, care a acuzat spectacolul pentru „utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase”.
TNB a precizat însă că imaginile au fost scoase din context.
Libertatea artistică și cenzura în teatrul românesc
Conform studiului Centrului Cultural Clujean, 59% dintre artiștii independenți consideră că libertatea de exprimare este în pericol în România, iar 33% au resimțit cenzura politică. Botond Nagy afirmă: „Teatrul de azi nu este cenzurat în sensul în care vine cineva să‑ți spună «nu ai voie să montezi asta», dar am experimentat un tip de liniște care se instalează”. El vorbește despre o selecție repetată a spectacolelor care pun întrebări incomode, proces ce seamănă cu o „formă de cenzură subtilă”.
Rolul teatrului și relația cu societatea
Regizorul consideră teatrul ca pe un „avertizor de integritate național‑internațional” și subliniază nevoia de educație și de formare a unui public nou, mai ales în instituțiile de stat. El observă o diferență între teatrul independent și cel instituționalizat, găsind în primul mai multă proactivitate și mai puțină comoditate.
Relația cu religia și societatea
În opinia lui Botond Nagy, religia în România funcționează ca un „sistem orwellian”, bazat pe control și manipulare, iar simbolurile religioase sunt văzute ca o proprietate privată a oamenilor. El leagă reacțiile la spectacol de un „joc de manevră politică”.
Experiența personală și dificultățile profesionale
Botond Nagy povestește despre dificultățile întâmpinate, inclusiv mesaje jignitoare legate de originea sa maghiară („să plec acasă, în Ungaria mea”) și despre problemele în diverse orașe precum Pitești, Petroșani și București, unde spectacole au fost anulate sau contestate. Totodată, regizorul remarcă o politizare accentuată a teatrului în România.
Perspective despre cultura și politica în regiune
Nagy afirmă că nu intenționează să monteze spectacole în Ungaria, acuzând sistemul cultural ungar de corupție și logici clientelare. Situația din România este descrisă ca rezultatul unui „frustrare socială” și al unui trecut comunist care încă influențează viața culturală și politică.
Interviul lui Botond Nagy conturează un portret critic al mediului teatral românesc, în contextul tensiunilor politice și sociale contemporane, evidențiind atât dificultățile, cât și angajamentul său pentru teatrul ca formă de dialog și avertizare.
