Cercetările recente susțin existența unui ciclu geologic de 27,5 milioane de ani care leagă cele mai mari catastrofe ale Pământului
Extincțiile în masă și catastrofele geologice majore
Extincții în masă, erupții vulcanice gigantice și episoade în care oceanele au rămas fără oxigen par, la prima vedere, fenomene disparate, însă cercetările științifice indică posibila existență a unui ciclu ascuns care le-ar lega pe parcursul a sute de milioane de ani. Această idee, propusă inițial în anii 1980, rămâne un subiect controversat în geologie.
Analiza datelor actualizate
O revizuire recentă publicată în revista Evolving Earth folosește scale de timp geologice actualizate și metode statistice moderne pentru a analiza 89 de evenimente majore din ultimii 260 milioane de ani. Studiul, condus de geologul Michael Rampino de la Universitatea din New York, include extincții marine, lipsa de oxigen în oceane, erupții vulcanice cauzate de bazalți din inundații continentale, precum și variații ale nivelului mării și activități tectonice.
Rezultatele indică o periodicitate dominantă de aproximativ 27,5 milioane de ani, alături de un ciclu secundar de circa 8,9 milioane de ani. Aceasta sugerează că toate aceste evenimente pot fi legate de procese pe termen lung și nu reprezintă accidente izolate.
Posibili factori determinanți
Studiul explorează mai multe ipoteze pentru explicația acestor cicluri periodice. Una vizează convecția lente a mantalei terestre, un proces care ar putea genera schimbări periodice în vulcanism, tectonică și alte fenomene geologice majore. O altă ipoteză discută modul în care variațiile orbitale ale Pământului influențează redistribuirea apei, a gheții și a sedimenteleor, afectând tensiunile în scoarța terestră.
De asemenea, se ia în considerare impactul mișcărilor astrale ale sistemului solar în cadrul galaxiei Calea Lactee, corespunzătoare perioadelor de activitate crescută a cometelor și a potențialelor impacturi cu asteroizi.
Perspective asupra fenomenului
Analiza nu susține ideea că o catastrofă provoacă direct următoarea, ci indică faptul că mai multe sisteme terestre reacționează simultan la un ritm comun. Michael Rampino subliniază că, deși această teorie nu este larg acceptată în comunitatea geologică, ea ar putea reprezenta „primii pași într-o importantă descoperire conceptuală în științele Pământului”.
Aceste cercetări oferă o perspectivă de ansamblu asupra modului în care diverse procese naturale pe termen lung modelează istoria geologică a planetei, invitând la noi investigații în domeniu.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.digi24.ro”
