„Când închizi uşa, totul dispare”. Cum arată viaţa în oraşul în care oamenii trăiesc în subteran, ca să scape de căldură
Descoperirea care a transformat deşertul într-un oraş subteran
La aproximativ 850 de kilometri nord de Adelaide, în regiunea aridă Outback din Australia de Sud, se află Coober Pedy, o aşezare neobişnuită unde multe dintre locuinţe sunt amenajate sub pământ. Totul a început în februarie 1915, când un grup de căutători de aur a descoperit opal, după ce un băiat de 14 ani, Willie Hutchison, a găsit prima piatră preţioasă. Potrivit site-ului administraţiei din Coober Pedy, aşezarea minieră s-a dezvoltat rapid, iar numele oraşului, adoptat în 1920, provine din limba aborigenă, însemnând „omul alb în gaură”.
Adăpost în faţa caniculei australiene
Minerii au constatat că galeriiile săpate în dealurile de gresie ofereau un adăpost ideal împotriva temperaturilor extreme, ce pot atinge până la 52 de grade Celsius vara. Locuinţele numite „dugouts” sunt săpate între 2,4 şi 6,7 metri adâncime şi asigură o temperatură constantă, între 19 şi 25 de grade Celsius, chiar şi când la suprafaţă este caniculă. Autorităţile locale precizează că aproximativ jumătate dintre locuitorii din Coober Pedy trăiesc în astfel de case.
Confortul şi liniştea locuinţelor subterane
Casele subterane nu sunt întunecoase sau umede, ci dispun de camere spaţioase, mobilier modern şi utilităţi complete. Unele proprietăţi au fost extinse prin săparea de noi încăperi şi legarea lor prin tuneluri, iar bucătăriile şi băile se găsesc adesea la suprafaţă pentru a facilita instalarea canalizărilor. Sabrina Troisi, o locuitoare emigrată din Germania, a declarat: „Practic, ca să intri în casa noastră, trebuie să intri într-un deal”. Ea a mai spus pentru The Sun: „Nu se aude niciun zgomot de afară. Când închizi uşa, totul dispare. Este complet întuneric, complet linişte, perfect pentru dormit. Îmi place la nebunie să dorm sub pământ”.
Viaţa subterană şi activităţile comunităţii
Pe lângă locuinţe, în galerii săpate în piatră funcţionează biserici, hoteluri şi restaurante. Printre construcţiile notabile se numără biserica romano-catolică Sfinţii Petru şi Pavel, săpată în gresie şi deschisă în 1967, precum şi o biserică ortodoxă sârbească şi biserica anglicană Catacomb. Hotelul Desert Cave oferă turiştilor camere subterane pentru a experimenta condiţiile unice ale oraşului.
Peisajul şi cultura locală
Deşi majoritatea vieţii cotidiene se desfăşoară sub pământ, localnicii au adaptat şi sporturile, cum este cazul terenului de golf fără iarbă, unde mingile fosforescente sunt folosite pentru jocul nocturn. Peisajul arid a atras şi realizatori de film, producţiile „Mad Max Beyond Thunderdome” (1985), „The Adventures of Priscilla, Queen of the Desert” (1994) şi „Pitch Black” (2000) fiind filmate în zonă. În 2014, Guinness World Records a recunoscut Coober Pedy drept cel mai mare oraş minier subteran din lume, cu aproximativ 2.000 de locuitori şi circa 1.500 de locuinţe subterane.
Astfel, viaţa în Coober Pedy rămâne un exemplu unic de adaptare la condiţiile extreme din mediul arid australian, în care oamenii continuă să convieţuiască în case săpate în inima deşertului.
