Adrian Rusu: între tradiția Junilor din Șcheii Brașovului și profesia de avocat
De la Valea Someșului în Cetatea Brașovului
Adrian Rusu, originar din zona Lechința-Beclean, a ajuns în Brașov cu „un geamantan vechi și multe speranțe”, construindu-și aici o familie și o carieră juridică solidă. Privind orașul prin ochii copilului care a crescut printre oameni simpli de pe Valea Someșului, el afirmă:
„Brașovul îl văd astăzi cu două priviri suprapuse… Pentru copilul de atunci, Brașovul era «cetatea făgăduinței» și deopotrivă locul cu ceva familiar: oameni de suflet care m-au adoptat și ca om și ca proaspăt profesionist.”
El recunoaște, totodată, că drumul în viață presupune răbdare și încercări:
„Tânărul care eram atunci credea că drumul în viață trebuie să fie drept și rapid… Ai răbdare. Nu te grăbi să ajungi undeva. Învață să devii.”
Roba de avocat: Lupta pentru adevăr și echilibru
Adrian Rusu a ales avocatura pentru a fi aproape de oameni și a le înțelege poveștile, nu doar pentru a aplica legea. El explică:
„Ca avocat, am învățat să port, la propriu, uneori, o parte din povara vieții celor pe care îi apăr… «Mama Bună» nu mi-a spus să fiu judecător sau avocat. Mi-a spus doar să fac bine.”
În activitatea sa juridică, mai important decât câștigul unui proces este raportarea corectă față de client:
„Victoria adevărată nu este doar cea din hotărârea judecătorească, ci aceea în care știi că ai fost corect față de om.”
Echilibrul în familie este cultivat prin separarea rolului profesional și a celui personal:
„Carmen nu este doar colega mea de breaslă, ci echilibrul meu. Acasă nu este despre cine are dreptate.”
Ca mentor al tinerilor avocați, Adrian Rusu pune accent pe respect și înțelegerea umană:
„Să nu uite niciodată că, înainte de a apăra un caz, apără un om.”
Costumul de june: Onoarea care se reconstruiește
Implicarea în Societatea Junilor Bătrâni reprezintă pentru el o revigorare a tradiției și o responsabilitate personală:
„Când vezi că au rămas doar câțiva, nu mai poți fi doar spectator… Este o datorie.”
În acest context, recuperarea Cabanei Junilor Bătrâni în Poiana Brașov a avut o semnificație identitară profundă, dincolo de valoarea materială:
„Am apărat și am recuperat o memorie.”
Referitor la legătura dintre apărarea patrimoniului și cea a tradițiilor, avocatul afirmă:
„Dacă asta înseamnă să fii «avocat al istoriei», atunci da – cred că, într-un fel, sunt.”
Omul sub două haine: Respectul ca numitor comun
Adrian Rusu vorbește despre cele două moduri de a-și exprima mândria: profesională și identitară:
„În sala de judecată este o mândrie care ține de minte. În Duminica Tomii este o mândrie care vine din inimă… Sunt parte dintr-un șir lung de oameni care au fost înaintea mea.”
Ca părinte, el transmite copiilor săi valori prin exemplu și experiență trăită, nu prin lecții impuse:
„Le-am arătat că rădăcinile nu sunt o povară, ci un sprijin tăcut… Șerban va coborî pentru prima dată călare, în Grupul Junilor Tineri… Ceea ce am primit nu s-a oprit la mine. El a ales să o primească și să și-o asume.”
Adrian Rusu reunește prin persoana sa două universuri – cel juridic și cel tradițional – în care respectul pentru om și istorie este elementul comun indiferent de haina pe care o poartă.
