Larry Fink avertizează că un preț al petrolului de 150 de dolari pe baril ar putea provoca o recesiune globală
Posibile scenarii pentru prețul petrolului și impactul economic
Larry Fink, CEO-ul grupului financiar BlackRock, a declarat pentru BBC că un preț al petrolului stabilizat la 150 de dolari pe baril ar putea declanșa o „recesiune severă și abruptă” la nivel global. Fink a explicat că aceasta depinde în mare măsură de evoluția conflictului din Orientul Mijlociu și de poziția Iranului în comunitatea internațională.
Într-un scenariu favorabil, dacă Iranul este integrat din nou pe scena internațională, prețul petrolului ar putea scădea sub nivelul anterior izbucnirii conflictului. Totuși, dacă tensiunile vor persista, se estimează că prețurile vor rămâne ridicate, probabil „mai aproape de 150 de dolari [pe baril]”, ceea ce ar avea „implicații profunde” pentru economia mondială.
Mixul energetic și efectele asupra populației
Fink a subliniat importanța unui mix energetic diversificat și a accesului la surse de energie ieftină pentru a susține creșterea economică și nivelul de trai. Șeful BlackRock a afirmat că „Creșterea prețurilor la energie este o taxă extrem de regresivă. Îi afectează pe cei săraci mai mult decât pe cei bogați.”
Potrivit acestuia, țările trebuie să „folosească fără îndoială ceea ce au, dar, în același timp, să avanseze agresiv către surse alternative”.
Diferențe față de criza financiară din 2007–2008
În contextul unor comparații între situația economică curentă și criza globală financiară din 2007–2008, Fink a exclus o asemănare între cele două perioade. Deși unele fonduri de credit privat au limitat retragerile investitorilor și prețurile energiei sunt în creștere, CEO-ul BlackRock a declarat: „Nu văd nicio asemănare. Zero.”
El a explicat că instituțiile financiare sunt acum „mai solide” și că problemele unor fonduri reprezintă doar o mică parte din piața globală, iar investițiile instituționale rămân puternice.
Astfel, perspectivele economice rămân dependente de evoluția geopolitică și de prețurile globale ale energiei, în timp ce instituțiile financiare se poziționează într-un cadru considerat mai stabil decât în urmă cu peste un deceniu.
