Comemorări la Mahala și Cernăuți dedicate victimelor masacrului de la Lunca, la 85 de ani de la tragedie
Manifestările comemorative la Mahala
În aceste zile, localitățile Mahala și Cernăuți au găzduit ceremonii de omagiere a românilor uciși de grănicerii sovietici în februarie 1941, în timpul încercării de a trece pașnic granița spre România. Aceste evenimente au marcat 85 de ani de la masacrul de la Lunca, conform informațiilor furnizate de Agenția BucPress din Cernăuți.
Publicista Maria Toacă, prezentă la ceremonii, a relatat pe Facebook desfășurarea acestora la Aleea Martirilor din cimitirul satului Mahala, unde sunt înhumați 107 tineri români recuperați în vara anului 1941 din gropile comune de pe malul Prutului. Ea a notat: „Astăzi am păstrat un minut de tăcere la crucile de pe Aleea Martirilor din Mahala, acolo unde odihnesc visele celor 107 tineri, aduși acasă din gropile comune din Lunca Prutului”.
Participanții la comemorare au fost membri ai comunității românești din Ucraina și România, între care se numără Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a Românilor din Ucraina, Elena Nandriș, Olga Zaidel din Societatea Culturală „Glasul Bucovinei”, precum și un grup de români din Dorohoi. Aceștia au aprins lumânări și au împărțit colăcei în memoria martirilor.
Ceremoniile de la Memorialul din Cernăuți
La Memorialul românilor împușcați în anii 1940–1941 și al militarilor români căzuți pentru eliberarea nordului Bucovinei din Cernăuți, manifestările au inclus comemorarea victimelor într-un spațiu care, deși inaugurat legal în 2006 cu ajutorul Societății „Golgota”, nu este recunoscut oficial de autoritățile ucrainene. Publicista Maria Toacă a subliniat importanța locului: „Venim la acest memorial nu doar pentru morții cărora nu le știm numele, ci și pentru împăcarea sufletului, cu gândul că printre cei pomeniți pot fi și rude de-ale noastre”.
În cadrul ceremoniei istoricul Vasile Adăscăliței a declarat că „jertfa victimelor masacrului de la Lunca reprezintă nu doar un exercițiu al memoriei, ci și o responsabilitate față de prezent și viitor”. Totodată, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, a prezentat un recent număr al publicației Gazeta de Herța, ce include evocări și relatări despre tinerii uciși în acea noapte.
Context istoric al masacrului de la Lunca
În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, aproximativ 400 de români din satele Mahala, Ostrița, Ceahor, Țureni, Horecea și Boian au încercat să traverseze granița din teritoriul ocupat de Uniunea Sovietică către România. Neînarmați, aceștia au fost împușcați de grănicerii sovietici, iar apa Prutului s-a înroșit de sângele victimelor, a relatat un supraviețuitor.
După masacru, un val de arestări a vizat cei rămași în viață: din 43 de persoane reținute, 14 au fost condamnate la moarte, iar restul deportați în Gulag cu pedepse de până la zece ani sau mai mult, supraviețuitori fiind doar trei dintre aceștia.
Reînhumarea trupurilor a avut loc în vara lui 1941 în cimitirul din Mahala, unde zace în prezent un număr de peste o sută de tineri „amintind generațiilor de ieri și de astăzi de suferințele și de tributul plătit pentru dreptul de a se ruga și a vorbi românește”, potrivit publicistei Maria Toacă.
Aceste manifestări din Mahala și Cernăuți reflectă eforturile comunităților românești de a păstra memoria victimelor masacrului de la Lunca și de a aduce un omagiu celor care și-au pierdut viața în încercarea de a-și găsi libertatea.
