Istoria meselor: de la vânătorii-culegători la „snackification”
Evoluția ritmului alimentar în societate
Interviul realizat în emisiunea Orașul vorbește cu Adriana Sohodoleanu explorează modul în care obiceiurile alimentare s-au schimbat în timp, reflectând atât transformările sociale, cât și diferitele epoci istorice. Conceptul celor trei mese pe zi este prezentat ca o convenție culturală, nu o regulă biologică universală.
Potrivit lui Sohodoleanu, în prezent se observă un fenomen numit „snackification”, care constă în fragmentarea meselor tradiționale în gustări mici, frecvente, ce înlocuiesc mâncatul așezat la masă. Această schimbare duce la dispariția timpului comun și a ritualului alimentar.
Factorii determinanți ai structurii meselor zilnice
Structura celor trei mese pe zi a rezultat în urma unor schimbări majore din istorie.
- În epoca vânătorilor-culegători, hrana era imprevizibilă, iar mesele fixe erau imposibile.
- Odată cu Revoluția Agricolă, acum aproximativ 10-12 mii de ani, agricultura a impus un ritm și o disciplină în alimentație, sincronizată cu ciclul zilei.
- În Evul Mediu, ritmul alimentar era dictat de religie; clopotele mănăstirilor marcau timpul meselor, iar perioada postului influența semnificativ regimul alimentar.
- Revoluția Industrială a generat o ruptură prin migrația către orașe și dispariția mesei familiale tradiționale. Astfel, alimentația muncitorilor a devenit mai sățioasă și mai calorică, dar lipsită de ritualul comun.
După cum explică Adriana Sohodoleanu:
„Odată ce acești oameni se mută, de multe ori se mută fără familiile lor, trăiesc în ceea ce noi am numi astăzi barăci, cămine pentru muncitori, și hrana pe care ei o au la îndemână nu e fantastică, în plus nu au familia lângă ca suport afectiv și ca sursă de mâncare caldă gândită pentru familie.”
Obiceiuri alimentare și semnificații culturale în spațiul românesc
În România, respectarea meselor a fost influențată și de condițiile sociale și de statutul clasei. Mesele erau ritualuri care reflectau apartenența socială. De exemplu, negustorul Constantin Lada din timpul Marii Ciume din 1813 își organiza ziua după acest ritm. În memoriile Sabinei Cantacuzino se remarcă dejunul fix al tatălui său, Ion C. Brătianu, care conținea ouă fierte, cotlet, cartofi și fructe.
Sohodoleanu subliniază:
„Uneori se spune că suntem recunoscuți după modul în care vorbim, după parfum, de exemplu, dar putem fi recunoscuți și după obiceiurile alimentare. Spunem mereu că mâncarea este identitară.”
Interviul oferă o perspectivă istorică și culturală asupra modului în care mesele și actul alimentar s-au organizat în funcție de condițiile sociale, tehnologice și culturale de-a lungul timpului, evidențiind schimbările recente ale obiceiurilor contemporane.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.radioromaniacultural.ro”
