Dezbatere aprinsă între cercetători după afirmația conform căreia Raiul ar putea exista dincolo de orizontul cosmic
Michael Guillén, fost lector de fizică la Harvard, a suscitat la finalul lunii ianuarie un val de reacții după ce a sugerat că „Raiul” ar putea avea o localizare fizică, situată dincolo de marginea universului observabil. Această ipoteză a reaprins discuțiile privind limitele cosmologiei și rolul metafizicii în știință.
Ideea lui Michael Guillén despre „Paradisul” dincolo de univers
Pornind de la legea lui Hubble și conceptul de orizont cosmic, care marchează limita până la care putem observa universul, Guillén a postulat că există un spațiu dincolo de această limită, la o distanță enormă, ce poate corespunde „Paradisului” descris în tradițiile religioase. Această convingere combină terminologia științifică cu imagini biblice, atrăgând atât interes public, cât și critici în lumea academică.
Criticile comunității astronomice
Printre cei care au contestat ipoteza se numără Alex Gianninas, profesor de astronomie la Connecticut College. Acesta precizează că orizontul cosmic nu este o margine fizică a universului, ci doar limita inversă a timpului pe care lumina l-a parcurs de la Big Bang, adică 13,8 miliarde de ani. El subliniază că „Nu există nicio bază științifică pentru a afirma că dincolo de orizont începe un tărâm divin”.
Gianninas explică și fenomenul inflației cosmice, o expansiune accelerată a universului în primele momente după Big Bang, care a extins spațiul dincolo de orice contact posibil. Zonele aflate dincolo de orizont nu sunt „din altă lume”, ci pur și simplu prea îndepărtate pentru a fi observate.
Contextul și limitele ideilor metafizice în știință
Discuții recente între cercetători, precum fizicianul Michael Pravica de la Universitatea din Nevada, indică posibilitatea interpretării conceptelor spirituale precum Raiul și Iadul ca realități hiperdimensionale. Totuși, Pravica subliniază că astfel de idei „nu pot fi testate și nu aparțin fizicii experimentale”.
Gianninas insistă asupra necesității „dovezilor extraordinare” pentru afirmații extraordinare, punctând că fără predicții verificabile, teoriile rămân în afara domeniului științific. În schimb, Pravica consideră că imaginația poate fi un punct de plecare legitim, atât timp cât nu este prezentată drept știință.
Acest episod reflectă tensiunea existentă între explicarea științifică a universului și interpretările metafizice, iar dezbaterea continuă să evoce diferențe de perspectivă privind granițele cunoașterii.
