GALERIA CU POEȚI: Emil Brumaru, „fantezistul ironic”

Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să îi readucă în memorie pe poeții botoșăneni din toate timpurile, prezentând câte un medalion din „Galeria cu poeți”.

 

Născut pe 1 ianuarie 1939 (mama îi va povesti că s-a născut, de fapt, pe 25 decembrie 1938, dar a fost declarat mai târziu ca să nu fie luat în armată cu un an mai devreme), în comuna Bahmutea, județul Tighina din Basarabia, Emil Brumaru a absolvit Facultatea de Medicină la Iași (1963), fiind ulterior medic generalist la Dolhasca, județul Suceava (1963-1975), loc esențial în imaginarul operei sale, pe care l-a numit „rezervația naturală de îngeri”. În 1975, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. Liber-profesionist până în 1983, este apoi corector (1983-1989) și redactor (1990-1996) la revista „Convorbiri literare”. A avut rubrici în „România literară”, „Ziarul de Iași”, „Suplimentul de cultură”.

 

A debutat editorial în 1970, cu Versuri (Editura Albatros), la scurt timp după această apărându-i cea de-a doua carte de poezie, Detectivul Arthur (Cartea Românească, 1970). A mai publicat volumele de versuri: Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, 1974); Cântece naive (Editura Cartea Românească, 1976); Adio, Robinson Crusoe (Editura Cartea Românească, 1978); Dulapul îndrăgostit (Editura Cartea Românească, 1980); Ruina unui samovar (Editura Cartea Românească, 1983); Dintr-o scorbură de morcov (Editura Nemira, 1998); Poeme alese. 1959-1998 (Editura Aula, 2003); Opera poetică, 2 vol. (Editura Cartier, 2003); Poezie. Cartea-Borcan (Editura Humanitas, 2003); Fluturii din pandișpan (Editura Cronica, 2003); Submarinul erotic (Editura Polirom, 2005); Infernala comedie (Editura Brumar, 2005); Cântece de adolescent (Editura Brumar, 2007); Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, 2013); Amintiri din rai (Editura Humanitas, 2016); Eu, Îngerul jongler. Poeme alese de Radu Vancu (Editura Cartier, 2017); Opere, 7 vol. (Editura Polirom, 2009-2020).

 

În 2002, i se acordă Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPERA OMNIA, poetul devenind cetățean de onoare al municipiului Botoșani.

 

Se stinge din viață pe 5 ianuarie 2019, la Iași. Autor al „unei poezii distincte şi discrete, saturată de lucrurile unui smalţ de preţ”, „copios târnuitor al cuvântului gras, voluptos, aproape carnal și totuși amendat de o ciudată diafanizare” (Leonid Dimov), „fantezist ironic” (Al. Piru), „epigon notabil al fantezistului baroc Leonid Dimov”(Marin Mincu),„poet estet și livresc” (Ion Pop), Emil Brumaru este, întâi de toate, un mare melancolic (Radu Vancu intitulează prefața la antologia pe care a realizat-o în 2017 Emil Brumaru. Cel mai corporal dintre marii noștri melancolici). Nostalgic după timpurile, spațiile, senzațiile, sentimentele, experiențele de odinioară, poetul Dulapului îndrăgostit evocă atmosfera bucătăriilor de vară, explorează o lume a plăcerilor olfactive, tactile, vizuale şi gustative, se arată interesat de mătase, catifea, pluş, angora şi fildeş, portocală şi piersică, crini şi… mărar, descoperind astfel „fantasticul în domesticitatea umilă” și creând un stil „al transfigurării delicate, al analogiei subtile, savuros şi rafinat”(Nicolae Manolescu).

 

Ludice și ironice, senzuale și senzoriale, uneori scrise într-un limbaj mult prea îndrăzneț, poemele sale dezvăluie totuși, „abia atinse de un condei elegant și de un spirit care se rușinează de propria gravitate, trăiri serioase și importante, iubiri, exagerări dureroase, ratări și drame, transpuse în alt registru: departe de a anula însemnătatea, frumoasa discreție a poetului nu face decât să o sublinieze” (Lucian Raicu). Astfel, Emil Brumaru face parte (alături de Leonid Dimov, probabil) din categoria de poeți care transformă banalul cotidian în insolit, creează supra¬realităţi metaforice și reinventează lumea poeziei.

(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)

 

 

Balada poetului de duminică

 

Eu sunt un poet de duminică.

La haina mea roz am o mânecă

 

Albastră, cealaltă vernil.

Eu scriu doar în luna april!

 

Și-atunci nu mai mult de un vers

Pe care deja l-am și șters.

 

Îmi plac portocale și sâni.

Iubita mea are trei sâni!!!

 

Ea dă samovarelor lustru

Cu dânșii, schimbând la ceai gustul

 

Și ține morțiș să-i învețe

Cititu-n zaharnițe crețe.

 

Dar câteodată sunt trist,

Vai, parcă nici nu mai exist,

 

Sparg mingi cu andreaua și pești

Ucid păpădii cu calești,

 

Cu îngerii roua din șanț

O beau pân-la ultimul sfanț!

 

 

Balada crinilor care și-au scris frumos

 

Trăia într-un oraș de miazăzi

Un crin înzăpezit în datorii

 

Care primea, scrise pe pluș cu lapte,

Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;

 

Oh, pentru cruda lor corespondență

Aveau cea mai naivă diligență!

 

Ei își tăiau cu zimții de la timbre

Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,

 

Poștași înflăcărați puneau ștampile,

Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

 

Plicuri adânci pudra, sculat din zori,

Însuși directorul caleștilor!

 

Dar crinul ce trăia în miazăzi,

Fiind înzăpezit în datorii,

 

Îi răspundea din ce în ce mai rar

Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

 

Apoi tăcu de tot. O rouă grea

Strivi parfumul amândurora.

 

Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,

Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,

 

Doar uneori mai trece monoton

Prin bulion un vechi poștalion…

 

 

Elegie

 

O, vechi și dragi bucătării de vară,

Simt iar în gură gust suav de-amiază

Și în tristețea care mă-nconjoară

Din nou copilăria mea visează:

Ienibahar, piper prăjit pe plită,

Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,

Curcani păstrați în zeama lor o noapte

Spre o delicatețe infinită,

Ciuperci cât canapeaua, în dantele,

Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască,

Aluaturi tapisate crescând grele

Într-o dobitocire îngerească,

Moi miezuri de ficați în butoiașe

De ou de melc, înlăcărmate dulce,

Mujdeiuri ireale, șunci gingașe

Când sufletu-n muștar vrea să se culce,

Și-n ceainice vădindu-și eminența

Prin fast de irizări și foarte fine

Ceaiuri scăzute până la esența

Trandafirie-a lucrului în sine!

 

 

Cântec naiv

 

Să ne iubim în pălării de fetru,

În solnițe cu fluturi moi, sub masă

Pe pătrunjel și țelini ca finetul,

Lângă oglinzi cu căptușeala groasă.

 

Iar seara, durdulii și-n pielea goală,

Scăpați de haine ca de o tortură,

Să facem baie într-o portocală

Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură.

 

 

Cântec de adolescent

 

Șerpi uriași cu fluturi calzi în gură

Alunecă prin somn și prin mătase.

Din miezuri crude flori primejdioase

Țâșnesc subțiri. Și aerul murmură…

 

Însângerat de frăgezimea ierbii,

Cu greu vinovăția-i să ți-o porți!

…………………………………

Pe lacuri mari, catifelați și morți,

Plutesc striviți de nuferi proaspeți cerbii.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
Abonament Botosaneanul

Abonează-te, citește Botosaneanul.ro fără reclamă și comentează cât vrei

Autentificare