Alfabetul limbii române: originile, evoluția și particularitățile sale
Originile alfabetului
Termenul „alfabet” provine din primele două litere grecești, alpha și beta. Alfabetul modern cuprinde 31 de litere, bazate pe aproximativ 26 de caractere din alfabetul latin. Primele forme de scriere ale civilizației au fost dezvoltate de egipteni și sumerieni între 3500 și 300 î.Hr., sumerienii inventând scrierea cuneiformă, iar egiptenii hieroglifele.
Primul alfabet modern a apărut între 1450 și 1200 î.Hr., când fenicienii au creat un sistem bazat exclusiv pe litere, înlocuind pictogramele anterioare. Alfabetul fenician conținea 20 de litere, toate consoane. În primul mileniu î.Hr., grecii au extins acest sistem prin adăugarea a cinci vocale: a, e, i, o, u.
Istoria alfabetului românesc
Conform legendelor grecești, alfabetul a fost adus în Grecia din Byblos de către Cadmus din Teba, în jurul anului 1500 î.Hr., iar apoi a fost adaptat pentru a deveni fonetic, incluzând atât vocale, cât și consoane. Alfabetul latin a fost stabilizat de romani, inițial cu 20 de litere, iar apoi cu 23 după adăugarea unor litere precum k, y și z pentru cuvinte de origine greacă.
În limba română, alfabetul latin a început să fie folosit în jurul anului 1680, înlocuind treptat alfabetul chirilic. Limba română, o limbă romanică, este înrudită cu alte limbi neolatine, precum italiana sau franceza.
Limba latină și dezvoltarea limbii române
Limba latină a fost introdusă în zona Munților Carpați și a Dunării de Jos de armatele romane ale împăratului Traian (106–271 d.Hr.) și s-a dezvoltat ca limbă română în secolele al V-lea și al VI-lea. Influențe slave, maghiare, turcești și grecești au marcat ulterior limba, dar caracterul latin a rămas esențial.
Primele texte scrise în română datează din secolul al XVI-lea, iar limba română standard a fost consolidată în secolele XVIII și XIX, în contextul „relatinizării” susținute de intelectuali din Transilvania.
Limba română modernă
Limba română contemporană cuprinde aproximativ 60-70% lexic de origine latină, iar influențele slave, germane, maghiare și altele constituie restul vocabularului. Există patru dialecte romanice orientale: dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna.
Astăzi, limba română este limba oficială în România și Republica Moldova și una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene din 2007. Este în continuă schimbare, îmbogățindu-se cu neologisme și cuvinte noi împrumutate, reflectând dinamica societății contemporane.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.cancan.ro”
