O tânără de 26 de ani caută să-și regăsească mama biologică după ce a fost adoptată la trei luni
Povestea Laurei și începuturile unei căutări
Laura, o tânără în vârstă de 26 de ani, originară din Columbia, și-a petrecut primele luni de viață alături de mama sa biologică, însă a fost preluată de sistemul de protecție la doar trei luni și, ulterior, adoptată de o familie din Elveția. Deși a crescut în mediul familial adoptiv, ea a simțit mereu un gol legat de identitatea sa. „Am știut mereu că sunt adoptată”, spune Laura, amintindu-și momentele din copilărie când diferențele dintre ea și familia adoptivă au devenit evidente, mai ales în școală.
Viața în Elveția și provocările adaptației
Astăzi, Laura locuiește în zona Winterthur, aproape de râul Töss, și se simte atașată de stabilitatea mediului în care trăiește. „Urăsc să ies din mediul meu obișnuit. Vreau să rămân mereu acolo unde mă simt bine și în siguranță”, declară tânăra.
În școală, un moment decisiv a fost când a fost nevoită să-și construiască arborele genealogic, o sarcină care i s-a părut dificilă din cauza lipsurilor legate de familia biologică. „M-am gândit: OK, acum desenez o minciună”, povestește Laura.
Scrisoarea mamei biologice și impactul emoțional
Unul dintre cele mai importante elemente din căutarea Laurei este o scrisoare pe care mama biologică i-a lăsat-o când aceasta avea doi ani. Textul începe cu „Fiica mea” și exprimă sentimente de iubire și regret legate de despărțirea celor două.
„Vreau să știi că te-am iubit întotdeauna și că, în ciuda greșelilor mele, ai avut mereu un loc în inima mea”, scria mama biologică. Laura a învățat să interpreteze această scrisoare fără reproș, considerând-o pe mama sa mai degrabă o victimă a circumstanțelor. „Nu i-am reproșat niciodată nimic. Pentru mine, ea a fost mai degrabă o victimă”, afirmă tânăra.
Eforturi de a găsi mama biologică și planuri de viitor
Prima încercare serioasă de căutare a avut loc în 2019, când Laura a mers în Columbia împreună cu mama adoptivă, însă informațiile deținute erau incomplete. „Nu aveam nicio șansă să o găsim”, spune ea.
La 26 de ani, Laura și-a schimbat numele pentru a se apropia mai mult de propria identitate și este hotărâtă să reia căutările. „Vreau să fiu cât mai sinceră posibil cu mine însămi”, explică ea, precizând că nu se așteaptă ca o eventuală întâlnire să ofere toate răspunsurile: „Chiar dacă am stat nouă luni sub inima ei, nu cunosc această femeie. Pentru mine este o persoană complet străină.”
Tânăra dorește să afle mai multe despre mama sa biologică și despre viața acesteia după adopție, întrebându-se: „Cum ești? Nu la suprafață, ci cu adevărat, în profunzime.”
Căutarea Laurei continuă, iar povestea sa reflectă complexitatea procesului de regăsire a rădăcinilor și a identității personale în contextul adopției internaționale.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.cancan.ro”
