Liviu Maior, fost ministru al Educației și profesor universitar la UBB, a încetat din viață la 85 de ani
Cariera academică și profesională
Liviu Maior s-a născut pe 2 octombrie 1940, în Beclean, județul Bistrița-Năsăud. A obținut titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai în anul 1974. Din 1990, a fost profesor universitar titular și conducător de doctorate la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul aceleiași universități. De asemenea, în perioada 1984–1991, Liviu Maior a condus Clubul Sportiv Universitatea Cluj.
Activitatea politică și funcțiile publice
Începând cu anul 1990, Liviu Maior a ocupat mai multe funcții importante în administrația publică, fiind ministru al Educației între 1992 și 1996, în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu. Ulterior, a fost senator PSD în Parlamentul României, între 1996 și 2003, și ambasador al României în Canada în perioada 2003–2005.
Distincții și recunoaștere
În 1993, Liviu Maior a fost decorat cu Meritul Academic și a primit Premiul Academiei Române. De asemenea, a fost Doctor Honoris Causa al trei universități românești: Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța.
Mesaje din mediul academic
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a transmis un comunicat în care precizează că „dispariția sa reprezintă o pierdere importantă pentru mediul academic și științific din România, pentru elita intelectuală care a contribuit la consolidarea culturii și educației naționale, dar și pentru societatea românească în ansamblu”.
Într-un articol publicat în revista Cultura, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, a subliniat faptul că Liviu Maior „a fost singurul ministru al Educației, din ultimii 36 de ani, care a dus până la capăt un mandat complet de patru ani (1992–1996)”. Totodată, acesta a apreciat că „a fost unul dintre acei oameni rari care au înțeles că reforma reală nu se face prin declarații, ci prin arhitecturi instituționale durabile”.
Pe durata mandatului său, au fost adoptate Legea acreditării instituțiilor de învățământ superior (1993) și Legea învățământului (1995), primele cadre legislative după 1990 menite să reformeze sistemul educațional românesc.
Liviu Maior a fost o personalitate cu multiple contribuții în domeniul educației, politicii și diplomației românești.
