În fiecare an, milioane de oameni cântă colinde, iar versurile unora dintre ele, cum este celebrul „Noapte de vis” („Silent Night”) , vorbesc despre cum „toate dorm pe Pământ” sau, în alte traduceri, cum „totul este calm, totul este luminos”. Oamenii știu că povestea Crăciunului este una în care se proclamă pacea și bucuria, iar acest lucru se vede sau ar trebui să se vadă în festivitățile, reuniunile de familie și în oferirea de cadouri în această perioadă. Nenumărate felicitări de Crăciun înfățișează „Sfânta Familie” – luminată de stele, într-un grajd pitoresc, situat într-un sat liniștit, scrie, în The Conversation, Joan Tailor, profesor emerit de istorie a creștinismului la King’s College din Londra.
Joan Tailor spune că, atunci când a început să facă cercetări pentru cartea sa despre copilăria lui Iisus, „Boy Jesus: Growing up Judaean in Turbulent Times” (Iisus copilul: crescând în Iudeea în vremuri tulburi), colindul „Noapte de vis” ori „Silent Night”, cum este cunoscut la nivel mondial, a început să-i pară complet nepotrivit în raport cu circumstanțele reale ale familiei lui Iisus la momentul nașterii sale.
Povestirile din Evanghelie vorbesc despre dezrădăcinare și pericol. De exemplu, „ieslea” era, de fapt, un jgheab mirositor pentru hrănirea măgarilor. Un nou-născut așezat într-unul era un semn profund dat păstorilor, care păzeau turmele lor, noaptea, de animale sălbatice periculoase.
Când aceste povestiri sunt analizate pentru a se descoperi elementele lor esențiale și plasate într-un context istoric mai larg, pericolele devin și mai evidente.
De exemplu, regele Irod. El intră în scenă în povestirile despre nașterea lui Iisus fără nicio introducere, iar cititorii ar trebui să știe că era un personaj negativ. Dar Irod a fost numit de romani ca guvernator de încredere al provinciei Iudeea. El a rămas mult timp în funcție pentru că, din punctul de vedere al romanilor, își făcea treaba în mod rezonabil.
Familia lui Iisus pretindea că era din neamul regilor iudeeni, descendentă din David, și se aștepta să aducă pe lume un viitor conducător. Evanghelia după Matei începe cu întreaga genealogie a lui Iisus – atât de importantă era pentru identitatea sa.
Dar cu câțiva ani înainte de nașterea lui Isus, Irod a profanat mormântul lui David și l-a jefuit. Cum a afectat acest lucru familia și poveștile pe care i le spuneau lui Iisus? Ce părere aveau despre romani?
O perioadă de teamă și revoltă
În ceea ce privește atitudinea lui Irod față de Betleem, cunoscut ca fiind casa lui David, lucrurile devin și mai periculoase și mai complexe.
Când Irod a fost numit pentru prima dată, a fost alungat de un conducător rival susținut de parți (dușmanii Romei), care era iubit de mulți localnici. Irod a fost atacat de acei oameni chiar lângă Betleem.
El și forțele sale au ripostat și i-au masacrat pe atacatori. Când Roma l-a învins pe rival și l-a adus înapoi pe Irod, acesta a construit un memorial pentru masacrul său victorios pe un teren din apropiere, pe care l-a numit Herodium, cu vedere spre Betleem. Cum s-au simțit localnicii în legătură cu asta?
Și departe de a fi un sat somnoros, Betleem era un oraș atât de important încât un apeduct aducea apă în centrul său. Temându-se de Irod, familia lui Iisus a fugit din casa lor de acolo, dar de la început au fost de partea greșită a Romei.
Nu erau singurii care se temeau sau aveau această atitudine față de colonizatori. Evenimentele care s-au desfășurat, așa cum le-a povestit istoricul Josephus din secolul I, arată o națiune în revoltă deschisă împotriva Romei la scurt timp după nașterea lui Iisus.
Când Irod a murit, mii de oameni au ocupat templul din Ierusalim și au cerut eliberarea de sub ocupație. Fiul lui Irod, Arhelaus, i-a masacrat. O serie de revoluționari iudei care doreau să devină regi și conducători au preluat controlul asupra unor părți ale teritoriului, inclusiv Galileea.
În această perioadă, conform Evangheliei după Matei, Iosif și-a adus familia înapoi din refugiul din Egipt – în această Galilee independentă și într-un sat de acolo, Nazaret.
Dar independența Galileei nu a durat mult. Forțele romane, sub comanda generalului Varus, au mărșăluit din Siria împreună cu forțele aliate, au distrus orașul Sepphoris din apropiere, au incendiat nenumărate sate și au crucificat un număr mare de rebeli iudei, în cele din urmă înăbușind revoltele.
Archelaus – odată ce a fost instalat oficial ca conducător – a continuat cu un regim de teroare.
O poveste a nașterii pentru zilele noastre
Ca istoric, profesoara Joan Tailor spune că i-ar plăcea să văd un film care să-l înfățișeze pe Iisus și familia sa în această lume socială haotică, instabilă și traumatică, într-o națiune aflată sub stăpânirea romană.
În schimb, spectatorilor li s-a oferit filmul „The Carpenter’s Son”, cu Nicholas Cage în rolul principal. Filmul este inspirat parțial dintr-un text apocrif (nu biblic) numit Paidika Iesou – Copilăria lui Iisus – numit mai târziu Evanghelia copilăriei lui Toma.
S-ar putea crede că Paidika ar fi ceva asemănător cu o versiune antică a serialului de succes „Smallville” din anii 2000, care îl urmărea pe băiatul Clark Kent înainte de a deveni Superman.
Dar nu, în loc să fie despre Iisus care se luptă cu puterile și destinul său uimitoare, este o operă literară scurtă și destul de tulburătoare, alcătuită din fragmente, asamblate la mai bine de 100 de ani după viața lui Iisus.
Paidika îl prezintă pe tânărul Iisus ca pe un fel de semizeu cu care nimeni nu ar trebui să se pună, inclusiv colegii lui de joacă și profesorii. Era foarte popular în rândul publicului neevreu, păgân convertit la creștinism, care se afla într-o poziție incomodă în cadrul societății în general.
Iisus, făcător de minuni, îi distruge pe toți dușmanii săi – și chiar și pe cei nevinovați. La un moment dat, un copil se lovește de Iisus și se rănește la umăr, așa că Iisus îl ucide. Iosif îi spune Mariei: „Nu-l lăsa să iasă din casă, ca să nu moară cei care îl supără”.
Astfel de povești se bazează pe ideea problematică că nu trebuie să stârnești niciodată mânia unui zeu. Iar acest tânăr Iisus manifestă o mânie instantanee și mortală. De asemenea, îi lipsește în mare măsură busola morală.
Dar acest text se bazează și pe ideea că acțiunile lui Iisus din copilărie împotriva colegilor și profesorilor săi erau justificate pentru că aceștia erau „evrei”. „Un evreu” apare ca acuzator după doar câteva rânduri. Ar trebui să existe un avertisment privind conținutul, subliniază profesoara.
Scena nașterii din „The Carpenter’s Son” nu este deloc pașnică. Sunt multe țipete și imagini îngrozitoare cu soldați romani aruncând copii în foc. Dar, ca în multe filme, violența este cumva doar malefică și arbitrară, nu are legătură cu Iudeea și Roma.
Cu siguranță, povestea contextuală, mai amplă, a nașterii lui Iisus și a copilăriei sale este atât de relevantă astăzi, în vremurile noastre de fracturare și „alterizare”, în care atât de mulți se simt sub jugul puterilor neclintite ale acestei lumi.
De fapt, unele biserici din Statele Unite reflectă acum această relevanță contemporană, adaptând scenele Nașterii Domnului pentru a descrie detențiile și deportările imigranților și refugiaților de către ICE.
În multe privințe, adevărata Naștere a Domnului nu este într-adevăr una simplă, de pace și bucurie, ci mai degrabă una de luptă – și totuși de speranță misterioasă, conchide profesoara Joan Tailor.
Editor : B.E.
