Papa Leon al XIV-lea a readus ritualul spălării picioarelor în Bazilica Sfântul Ioan din Lateran
Ritualul din Joia Mare și semnificația sa
În Joia Mare, papa Leon al XIV-lea a spălat picioarele a 12 preoți din Roma, reluând astfel o tradiție veche în cadrul slujbei religioase premergătoare Paștelui catolic. Gestul a fost descris de suveranul pontif ca un exemplu de umilință, inspirat de acțiunea lui Isus în noaptea de dinaintea răstignirii sale. Papa a subliniat importanța solidarității cu cei asupriți, declarând: „Într-o perioadă în care umanitatea este îngenuncheată de atâtea acte de brutalitate, să îngenunchem și noi, ca frați și surori, alături de cei asupriți”.
În timpul ceremoniei, oficiată la Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, primul papă american a turnat apă peste picioarele preoților, le-a șters cu un prosop și i-a sărutat, urmând tradiția creștină.
Diferențe față de practica papală precedentă
Această desfășurare marchează o schimbare față de obiceiul adoptat în timpul pontificatului papei Francisc. Acesta prefera să oficieze slujba spălării picioarelor în afara bisericilor, în locuri precum închisori, centre pentru refugiați sau azile de bătrâni, vizând astfel persoanele marginalizate. Papa Francisc a realizat astfel gesturi simbolice, spălând picioarele unor foști mafioți, bolnavi sau migranți. În perioada sa, a avut loc și o vizită surpriză la închisoarea Regina Coeli din Roma, cu patru zile înainte de decesul său.
Motivațiile și programul pentru perioada Paștelui
Potrivit oficialilor Vaticanului, gestul papei Leon al XIV-lea de a spăla picioarele preoților este o manifestare de sprijin pentru clericii care activează intens în parohii multiple. Suveranul pontif a dedicat, de asemenea, luna aprilie preoților, cerând credincioșilor să se roage pentru ei.
În continuarea programului pascal, vineri papa va oficia slujba Patimilor și va participa la tradiționala ceremonie „Calea Crucii” desfășurată lângă Colosseumul din Roma. Pe parcursul acestei ceremonii, va purta personal crucea creștină, reluând o tradiție urmată anterior de papi precum Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea.
Eventoarele din această perioadă marchează astfel o adaptare a practicilor liturgice și o reafirmare a rolului papei în spiritualitatea catolică tradițională.
