Cezar Librecht – arhitectul primului serviciu modern de informații din România
Înaintea dezvoltării serviciilor moderne de informații, dominau spionii ocazionali și iscoadele domnești în Principatele Române. Însă în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost pus bazele unui sistem de informații modern, sub coordonarea unui personaj enigmatic: Cezar Librecht. Acesta a devenit omul cheie în spionajul politic și militar, dar și o figură controversată în perioada Unirii.
Originea și începuturile lui Cezar Librecht
Despre identitatea și originea lui Librecht există două versiuni. Una susține că ar fi fost cadet în armata belgiană, dezertor din cauza unor probleme disciplinare, iar cealaltă că ar fi fost servitor în casa unui boier moldovean. Pe lângă neerlandeza maternă, știa fluient engleza, franceza și germana, având și cunoștințe tehnice de inginerie, fiind un telegrafist talentat. Așa cum precizează Dimitrie R. Rosetti în „Dicționarul Contimporanilor”:
„Asupra originei acestui om …nu s-aîi putut încă controla cu siguranţă. … Este însă cert că la 1854, ‘l găsim şef de serviciu telegrafic la Galaţi”.
Relația cu Alexandru Ioan Cuza și ascensiunea rapidă
Întâlnirea cu Alexandru Ioan Cuza, inițial pârcălab de Galați, s-ar fi produs într-un context mai puțin oficial – la cazinoul din Galați, unde Librecht ar fi fost crupier sau chelner, iar Cuza juca pentru distracție. Relația lor a culminat cu ascensiunea uluitoare a lui Librecht în armată și administrație: în doar trei zile a fost avansat de 14 ori, ajungând sublocotenent adjutant al Principelui și apoi director general al Poștelor și Telegrafelor.
Primul serviciu secret modern din România
Prin pozițiile ocupate, Librecht a putut controla corespondența și comunicațiile telefonice ale epocii, interceptând mesaje telegrafice, corespondență diplomatică și politică, atât internă, cât și externă. Colonelul Tiberiu Tănase explică faptul că Librecht a condus un serviciu secret ce răspundea direct domnitorului, având acces la „toate formele de corespondenţă posibilă între partidele româneşti” și folosind poșta și telegraful pentru spionaj și contra-informații.
Controverse și sfârșitul carierei
Librecht și-a construit o avere prin șantaj și trafic de influență, fiind considerado de către unii drept „geniul cel rău” al domnitorului Cuza, influențând decizii politice și administrând corupția în domeniul funcțiilor publice. După abdicarea lui Cuza, în 1866, a fost arestat pentru corupție și condamnat la 10 ani de închisoare, dar a scăpat după rejudecare.
Ultimii ani ai lui Cezar Librecht
Ulterior, s-a implicat în conflicte militare din Spania și Italia, participând la revoluții alături de generalul Juan Prim și Garibaldi. A sfârșit sărac la Paris, încercând fără succes să se angajeze în industria electricității, după cum relatează „Dicționarul Contimporanilor”:
„…moare în cea mai mare mizerie”.
Cezar Librecht rămâne o figură marcantă în istoria spionajului românesc, fiind fondatorul primului serviciu secret modern și un personaj complex, cu o amprentă importantă asupra epocii lui Cuza.
