Istoricii Alina și Șerban-Liviu Pavelescu despre indecizia politică și vulnerabilitățile societății românești
Context istoric și paralelisme cu prezentul
Într-un interviu pentru HotNews.ro, istorica și arhivista Alina Pavelescu și cercetătorul în istorie politică și militară Șerban-Liviu Pavelescu analizează poziția României în context global, comparând-o cu situația anilor ’40, așa cum este descrisă în volumul “Istoria orbilor”.
Alina Pavelescu explică că alegerea neutralității de astăzi seamănă cu politica “cu fundul în două luntri” a lui Carol al II-lea din perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Șerban-Liviu Pavelescu subliniază faptul că România Mare se confrunta cu amenințări strategice din mai multe direcții, încercările guvernelor de a securiza statul prin reformarea armatei și alianțe politice fiind afectate de conciliatorismul Marii Britanii și Franței, care a dus, printre altele, la destrămarea Cehoslovaciei.
Indecizia și lipsa asumării politice
Interviul evidențiază consecințele lipsei de poziționare clară din partea liderilor politici. Alina Pavelescu afirmă: „Că nu avem un set de valori, că preferăm să aşteptăm, că rămânem subiectul pasiv al lucrurilor bune sau victima pasivă a lucrurilor rele”. Este ilustrat exemplul lui Iuliu Maniu care, deși antinazist, a ezitat să acționeze concret atunci când aliații cereau implicare efectivă.
Șerban-Liviu Pavelescu menționează „pasiunea pentru a pasa cartoful fierbinte” și evitarea asumării riscurilor necesare pentru apărarea națională.
Nostalgia autoritarismului și fragilitatea instituțiilor
Cercetătorii observă în societatea românească o preferință pentru un „tătuc”, un lider autoritar care să preia responsabilitatea și să ordoneze viața colectivă. Șerban-Liviu Pavelescu explică că „nostalgia după comunism” ține de dorința unei protecții totale din partea statului, care să „îți fie și mamă, și tată, și iubită, și nevastă, și copil”.
Alina Pavelescu descrie problema instituțiilor românești ca fiind o „formă fără fond”, subliniind că, deși s-au importat modele occidentale încă din 1866, ele nu au fost umplute cu conținut solid și durabil.
Diviziuni sociale și vulnerabilitate la atacuri externe
În ceea ce privește fractura socială, Alina Pavelescu menționează că distanța între elite și mase s-a accentuat după 1990, refăcând o clasă de privilegiați sprijinită pe vechile structuri comuniste. Această divizare s-a adâncit față de perioada interbelică sau cea comunistă.
Consecința actuală, potrivit celor doi istorici, este o „vulnerabilitate teribilă la toate tipurile de atac hibrid din exterior”. După cum afirmă Șerban-Liviu Pavelescu: „Orice fel de nemulţumire, reală sau nu, care poate fi promovată în societatea românească, este absorbită şi produce reacţii”.
Orbirea voluntară în fața pericolelor
Interviul explică prin titlul cărții „Istoria orbilor” o atitudine colectivă de a nu vedea realitatea sau de a nu se implica. Șerban-Liviu Pavelescu spune că „toţi cei care au văzut şi au ales să tacă, toţi cei care n-au văzut şi au tăcut, toţi cei care n-au văzut şi nici n-au ales, că n-au avut posibilitatea. Ei sunt orbii.”
Alina Pavelescu completează: „Există şi acea incapacitate de a crede că lor li se poate întâmpla aşa ceva. Ca un fel de paralizie, de incapacitate de a reacţiona ca să opreşti lucrurile. Asta e cel mai tulburător”.
Analiza detaliată a istoricului și cercetătorului scoate în evidență continuități și pattern-uri în comportamentul politic și social al României, subliniind dinamici care au influențat atât trecutul, cât și prezentul.
