Criza economică din Cuba accentuează discrepanțele dintre populație
Economia cubaneză între două realități
Cubanezii se confruntă cu o economie cu două viteze, în care unii se bucură de produse alimentare importate din SUA și folosesc vehicule electrice încărcate cu panouri solare, în timp ce majoritatea populației trăiește în sărăcie și depinde de rațiile alimentare distribuite de magazinele de stat. Aceste diferențe sociale și economice au fost sintetizate în presa internațională, Financial Times afirmând că „unii tovarăși sunt mai egali decât alții”.
Apariția sectorului privat și impactul său
În 2021, guvernul cubanez a permis apariția primului val de antreprenoriat privat, autorizând funcționarea unor întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv frizerii private, până atunci operate exclusiv de stat. În doi ani, peste 11.000 de companii au fost înregistrate, iar micile afaceri au oferit o sursă de venit pentru mulți, mai ales după intensificarea embargoului american și amenințarea întreruperii aprovizionării cu petrol. Potrivit unui om de afaceri din Havana, „sectorul privat este motivul pentru care mulți cubanezi încă pot mânca. Dacă ar aștepta după Stat, ar muri de foame.”
Dificultăți economice și inegalități sociale
Pe de altă parte, prețurile din sectorul privat sunt inaccesibile pentru cetățenii cu salarii guvernamentale mici. Salariul mediu lunar la stat este de 6.000 de pesos (212 euro), iar o pungă de zahăr și făină poate costa peste 1.200 de pesos, echivalentul a câteva săptămâni de salariu. ONG-ul Observatorul Cubanez pentru Drepturile Omului a estimat că 89% dintre cubanezi trăiesc în sărăcie extremă. Aproximativ o treime dintre cubanezi lucrează în sectorul privat, unde salariile pot fi mai mari, iar diaspora, cu cei 4 milioane de cubanezi din afara țării, joacă un rol important în susținerea familiilor de pe insulă.
Reglementări și constrângeri pentru sectorul privat
Autoritățile cubaneze au introdus în 2024 restricții care limitează numărul angajaților în companiile private la maximum 100 și impun ca taxele să fie plătite în moneda locală, iar importurile să fie realizate prin companii de stat. Un consultant din Havana a apreciat comportamentul guvernului ca fiind „ca un copil mic care se dă cu capul de un perete”, indicând dificultățile persistente în dialogul dintre stat și sectorul privat.
Disparități evidențiate în consum și transport
În Havana, unii oameni de afaceri prosperi pot achiziționa produse gourmet sau mașini importate, în timp ce la doar câteva străzi distanță persoane caută hrană în gunoaie. Pe fondul crizei combustibilului, cozi lungi la benzinării și prețuri mari – 1,30 dolari pe galon – contrastează cu o mică parte a populației care reușește să folosească vehicule electrice alimentate cu energie solară.
Contextul actual al Cubei
Ultima criză comparabilă a fost după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, însă diferențele între clasele sociale nu erau atât de vizibile. Actuala situație economică amplifică inegalitățile și reprezintă o problemă politică pentru guvern, în timp ce populația încearcă să facă față dificultăților zilnice într-un context economic tot mai complicat.
Aceste elemente reflectă situația curentă a economiei cubaneze, marcată de tensiuni între sectorul public și cel privat și de contrastul puternic între condițiile de trai ale diferitelor categorii sociale.
