Fostul președinte al Consiliului Fiscal, în prezent economist-șef al Raiffeisen Bank și consilier onorific al premierului, Ionuț Dumitru, avertizează că România se află într-o zonă fiscală periculoasă, cu deficite cronice și reforme amânate de prea mult timp. Într-o discuție cu HotNews.ro, el explică de ce austeritatea nu este o opțiune, ci o consecință inevitabilă a dezechilibrelor acumulate. De asemenea, am discutat cu Dumitru despre piața imobiliară, cum să ne apărăm de inflație și alte teme la zi.
Pe scurt:
Deficitul bugetar – o bombă cu ceas
- România se confruntă cu al doilea cel mai mare deficit post-decembrist, de 9,3% din PIB, rezultat al relaxărilor fiscale din 2015–2019 și al cheltuielilor necontrolate.
- „Problema nu e din pandemie, ci din toate deciziile proaste de dinainte.”
- Datoria publică a urcat de la 12% din PIB în 2008 la aproape 60% astăzi, iar fără măsuri ferme ar fi explodat.
- „Nu există variantă la ajustare. A nu face nimic înseamnă a lăsa piețele financiare să facă corecția în locul tău.”
- „Austeritatea nu e o alegere ideologică. E aritmetică.”
- În lipsa corecției, România risca pierderea fondurilor europene și retrogradarea ratingului de țară.
Ținta de deficit și măsurile guvernului
- Ținta de 7% din PIB asumată anterior era „nerealistă și construită pe ipoteze false”.
- Cu cele două pachete de măsuri fiscale (TVA, accize, înghețarea salariilor și pensiilor), deficitul ar putea scădea la 8,4% în 2025 și 6,6% în 2026.
Va fi nevoie de o nouă rundă de creștere a TVA?
- „Nu e nevoie acum de noi creșteri de taxe, ci de eficientizarea colectării și a cheltuielilor.”
Colectarea și ANAF – veriga slabă
- România colectează doar 28% din PIB din taxe, față de 35% în Polonia și 30% în Bulgaria.
- ANAF are aproape toate facturile din economie, dar nu le corelează.
- Soluția: digitalizare accelerată, analiză de date și controale țintite.
- „Nu are rost să deranjezi contribuabilii corecți. Du-te la marea evaziune.”
Prea puțini contribuabili, prea mulți beneficiari
- Doar 48% din populația activă plătește taxe, cel mai mic procent din UE.
- Media europeană este 70%. România are 6 milioane de contribuabili la 19 milioane de locuitori.
- „E imposibil să ai servicii publice pentru toți, plătite de jumătate din forța de muncă.”
Administrație publică supradimensionată
- România are peste 3.000 de autorități locale, față de 2.400 în Polonia – deși are jumătate din populație.
- Soluția: comasarea localităților, reducerea aparatului bugetar și redistribuirea personalului.
- „Plătim peste media UE la salarii publice, dar primim servicii de calitate slabă.”
Demografie și pensii – presiune uriașă în anii următori
- Din 2028–2029, vor ieși la pensie „decrețeii” – generația numeroasă născută după 1967.
- „Vom pierde sute de mii de oameni din piața muncii, iar generațiile tinere nu pot compensa.”
- România are mulți pensionari anticipat, inclusiv la 40–50 de ani, o „anomalia care sufocă bugetul”.
Investiții și mediul de afaceri
- Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și taxa pe stâlp descurajează investițiile.
- „Nu am întâlnit un singur antreprenor care să spună ceva bun despre IMCA.”
- Multe companii mari ajung datorită IMCA la 30–40%, chiar 90% din profit, în timp ce altele ocolesc fiscalitatea.
Inflația – „prietenul cinic” al bugetului
- „Inflația ajută bugetul, dar lovește în cetățeni.”
- Creșterea taxelor și a prețurilor la energie a menținut inflația aproape de 10%.
- Politica monetară este „blocată între inflație și deficitul fiscal” — un caz clasic de „dominanță fiscală”
Piața imobiliară: nu e o bulă, doar o percepție
- Estimările BCE arată că piața imobiliară din România este subevaluată, nu supraevaluată.
- Prețurile raportate la venituri sunt mai accesibile decât în Varșovia sau Praga. Doar 20% din tranzacții se fac prin credit.
Rep: Cum de ați ajuns consilier onorific al premierului?
Ionuț Dumitru: Ne-am intersectat de câteva ori înainte, pe la câteva evenimente, la conferințe. M-a sunat pur și simplu și m-a întrebat dacă m-ar interesa să-l consiliez. M-am gândit o scurtă vreme și i-am spus că, da, accept să-l ajut, dar că pot să o fac doar din postura de consilier onorific.
Și cum funcționează consilierea? Care e mecanismul?
Ionuț Dumitru: Când are dânsul ceva să mă întrebe ceva sau dorește să se consulte cu mine, mă sună. Când am ceva să-i spun, îl contactez și îi transmit. Dar să nu vă închipuiți că e ceva ca un job full-time.
E, pur și simplu, în funcție de necesități.
V-am auzit zilele trecute vorbind despre unul din miturile care circulă în spațiu public și anume că austeritatea ar fi putut fi evitată.
Ionuț Dumitru: De fapt, circulă acest mit de ceva timp, alimentat de diversi comentatori. România are o situație bugetară foarte complicată și care s-a acumulat în timp. Adică noi discutăm de deficite foarte mari deja din 2019 încoace.
Problemele noastre bugetare sau sămânța care a dus la apariția lor s-a pus a început să se pună începând cu 2015, când au început măsurile de relaxare fiscală urmate de creșterile de cheltuieli.
A fost și pandemia, într-adevăr. Toate țările europene au avut un vârf în pandemie cu deficitele bugetare, dar ulterior ele au dus în jos deficitele, în timp ce la noi deficitele au rămas sus. Ceea ce înseamnă că, de fapt, problema deficitului la noi e mai degrabă structurală, nu au avut prea mult de a face cu pandemia, ci mai degrabă cu măsurile pe care le-am avut și înainte și ulterior pandemia. Toate au dus la un deficit uriaș anul trecut, de 9,3% din PIB, al doilea cel mai mare din istoria post-decembristă.
Când ai un asemenea deficit, cred că nu mai încape îndoială că trebuie să faci ceva. Adică nu poți să perpetuezi situația, pentru că datoria publică explodează. Nu uitați că noi venim de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2007-2008, suntem astăzi la 57% și, cu toate măsurile de austeritate, ea va continua să crească o perioadă.
În scenariul în care n-am fi făcut nimic, datoria publică pur și simplu exploda. Și atunci, piețele financiare pe bune dreptate ne-ar fi penalizat.
Ionuț Dumitru: Dacă te uiți la structura bugetului, realizezi că problema e foarte serioasă pentru că un deficit bugetar atât de mare nu e doar mare în sine ca valoare, ci și raportat la resursele pe care le ai. Și anume, noi când încasăm venituri din taxe și impozite de doar 28% din PIB și cheltuim peste asta încă 9% din PIB bani împrumutați…..
E ca și cum o familie, și am văzut și că și domnului premier îi place această comparație , deci e ca și cum o familie câștigă 100 de lei pe lună, dar cheltuiește 130 de lei, cei 30 de lei fiind împrumutați. Pe termen lung nu ai cum susține așa ceva.
Austeritatea asta venea oricum. Ori o făceam noi de bunăvoie, cu decizii bine cântărite și cumpătate, ori o făceau piețele financiare, dar mult mai brutal.
Ca să nu mai zicem că erau și celelalte pericole: reducea ratingului de țară, care era iminentă, blocarea fondurilor europene, care, apropo, era o procedură care fusese deja începută, lucru care ar fi avut efecte negative foarte puternice.
Ținta asumată de 8.4% deficit vi se pare plauzibilă?
Ionuț Dumitru: Da, pare realizabilă. Trebuie spus că vechea țintă, de 7% pe care s-a construit bugetul era nerealistă.
Inclusiv Consiliul Fiscal a spus la momentul construcției bugetare că ipotezele pe care s-a construit bugetul sunt nerealiste. În primul rând pe partea de cheltuieli s-au sub-bugetat masiv inclusiv cheltuielile cu dobânzile, ceea ce e cumva nenatural. Adică la dobânzi ai o predictibilitate destul de bună, pentru că știi ce cupoane îți ajung la maturitate.
Iar pe partea de venituri au fost puse pur și simplu din îmbunătățirea colectării aproape 10 miliarde de lei, ceea ce era un fel de a vinde pielea ursului din pădure.
Deci în situația în care România n-ar fi luat nicio decizie anul acesta, ne duceam bine peste 10% cu deficitul bugetar
Credeți că cele două pachete de măsuri de ajustare fiscală sunt suficiente? Există voci importante din economie care vorbesc de o posibilă nouă creștere, fie a cotei standard de TVA de la anul, fie a cotelor reduse care să ajungă la cota standard.
Ionuț Dumitru: În momentul de față avem două pachete aprobate, pachetul 1 și pachetul 2, creșteri de taxe, în special TVA și accize, dar avem și ceva ajustări pe partea de cheltuiel. Dacă ne uităm pe o evaluare acestor măsuri în termen de impact estimat, discutăm de circa 3,6% din PIB, efect cumulat al celor două pachete deja adoptate, pe un an întreg, din care cea mai mare parte sunt pe venituri, 2,2% din PIB și diferența până la 3,6% o avem pe partea de cheltuiel.
Deci dacă lucrurile merg conform a așteptărilor, anul viitor ar trebui să ne ducem către un deficit bugetar de 6,6% din PIB, ceea ce probabil că se încadrează în traiectoria pe care ne-am asumat-o față de Comisia Europeană. Deci aș spune că în momentul de față nu e nevoie de măsuri suplimentare, trebuie să lași să se producă efectele, adică măsurile care s-au implementat să își producă efectele, însă trebuie privit și în perspectiva anilor de după 2026. Adică începând cu 2027, efortul de consolidare trebuie continuat.
De ce? Pentru că te duci la un 6,6% să zicem anul viitor, deficit bugetar ca procent din PIB, dar trebuie să mergem spre 3% din PIB în anul următor și întrebarea este ce facem mai departe? Și ca să răspundem la această întrebare, trebuie să ne gândim ce soluții avem pentru a merge mai departe cu consolidarea fiscală. Și în contextul ăsta probabil că au apărut aceste speculații că ar putea să crească în continuare TVA.
După mine, nu e de dorit și nu trebuie făcut lucrul acesta, adică nu trebuie să mai creștem TVA-ul.
E suficient ce am făcut până acum pe partea de venituri.
Pe partea de venituri mai sunt două lucruri importante de făcut și anume avem de lucrat enorm la îmbunătățirea colectării, unde ceva major trebuie să se întâmple! ANAF trebuie să schimbe ceva semnificativ pentru a putea îmbunătăți colectarea.
România cheltuie relativ puțin, cantitativ vorbind, pentru domeniile principale, educație, sănătate și altele. În plus, mai ai nevoie de creșterea unor cheltuieli care sunt obligatorii cumva, Apărarea care trebuie să ducă spre 5% din PIB. În al doilea rând cheltuielile cu dobânzile care îți îngustează de asemenea din spațiu bugetar, ele se duc anul ăsta spre 3% din PIB și atunci trebuie să ai o consolidare suplimentară care să acomodeze și această creștere a cheltuielor cu dobânzile.
Deci, în anii următori, ca să putem continua procesul de consolidare fiscală și să reducem deficitul bugetar de la 6.6% spre un 3%, într-un orizont de timp mediu, va trebui să apăsăm pe cele două pedale, care înseamnă îmbunătățirea colectării, adică să colectăm mai mult la buget și îmbunătățirea eficienței cheltuierii banilor publice. Ele trebuie privite împreună pentru că nu poți cere contribuabilor să plătească corect taxele dacă nu facem ceva major și cu partea de cheltuieli. Iar pe partea de cheltuiel avem probleme de eficiență foarte mari.
La colectare ne uităm pe diverse statistici, vedem că România colectează doar 28% din PIB din taxe și impozite, țările din jurul nostru, Polonia, Ungaria, cu care ar trebui să ne comparăm, colectează în jur de 35%, Cehia chiar mai mult, Bulgaria colectează peste 30% din PIB, chiar la un nivel de taxare mai mic decât al nostru și evident că toată lumea se duce cu gândul domnule, avem posibilitate sau aveam posibilitate să colectăm mai mult la nivelul de taxe de astăzi, dar avem o problemă majoră de colectare și sunt și acele estimări ale Comisiei Europeane legate de GEP-ul de TVA, diferența între ce colectăm și ce ar trebui să colectăm și arătăm destul de foarte prost chiar acolo.
Ați avut discuții cu domnul premier pe tema asta?
Ionuț Dumitru: Am discutat cu diverse ocazii de subiectul acesta al colectării și tocmai de aceea a fost și o schimbare de management la ANAF și pare că mergem în direcția bună în sensul în care vedem aproape zilnic cazuri de evaziune fiscală, cazuri de corupție care sunt adresate cumva în sistemul de colectare și cred că demersul pe care trebuie să-l facem în direcția colectării ar trebui să fie în primul rând continuarea acestui proces de digitalizare cu pași mai repezi pentru că ăsta este instrumentul corect pentru a îmbunătății colectarea. În momentul de față ANAF stă pe o munte de informații, are aproape toate facturile din economie. Dar trebuie să fii în stare să o procesezi.
Ce trebuie făcut mai departe este să folosești instrumentele tehnologiei și aici inteligența artificială ne poate fi de ajutor să poți procesa această volum foarte mare de informații.
ANAF trebuie să meargă către zonele unde există riscul de evaziune cel mai mare. Adică trebuie să te duci țintit acolo, nu are rost să deranjezi un contribuabil care își face treaba în mod onest și își plătește taxele și impozitele și nu are risc de evaziune. Trebuie să te duci la marea evaziune.
Toți avem percepția că statul ne taxează mult, nu neapărat în termeni absoluți, că dacă ne uităm pe statistici românii nu plătesc mult ca taxe și impozite în comparație cu standardele europene pe orice te-ai uita.
Mai degrabă percepem acest mult din perspectiva puținului pe care îl primim pe partea de servicii publice. Adică noi avem o percepție că plătim prea mult față de ce primim. Și vedem o calitate foarte proastă a servicilor publice și deși an de an, spre exemplu, că de asta vorbeam de că ele trebuie privite împreună, bugetele la sănătate, spre exemplu, au crescut destul de mult, pare că serviciile publice de sănătate nu s-au îmbunătățit semnificativ, chiar dacă au crescut și salariile foarte mult acum câțiva ani de zile.
Dar avem în continuare o problemă de calitate a servicilor publice și nu e numai în sănătate, e peste tot. Ca să poți convinge cetățeanul să plătească mai mult taxe și impozite și să plătească corect, va trebui ca partea de cheltuieli să fie adresată și să avem o îmbunătățire a lor. Acum nu ne facem iluzii că într-un an, doi, trei, se poate schimba ceva major, dar măcar să vedem o schimbare de atitudine, o schimbare de direcție.
Cum vedeți, sau care sunt cele mai eficiente căi prin care putem reduce evaziunea și să lărgim puțin baza de impozitare?
Ionuț Dumitru: Pe partea de colectare avem mai multe lucruri de făcut.
În primul rând, trebuie lărgită baza de impozitare, adică toți contribuabili să plătească, pentru că, de fapt, noi avem astăzi o situație paradoxală, cumva, dacă ne uităm la situația europeană în general, adică situația celorlalte state europene. Noi, din contribuții de la puțin, încercăm să avem servicii publice pentru toți. Vă dau un exemplu.
Spre exemplu, numărul de contribuabili la bugetul de pensii, în pilonul 1, la pensiile de stat, este de aproape de 6 milioane de contribuabili, iar noi oferim servicii publice pentru 19 milioane. Mai mult decât atât, trebuie să comparăm aceste 6 milioane cu bazinul de forță de muncă.
Și dacă ne uităm la bazinul de forță de muncă, adică populația 15-64 de ani, unde avem circa 12 milioane și ceva de oameni, din care doar mai puțin de jumătate plătesc taxe și impozite. Iar acest procent este cel mai mic din Europa.
Ce ar putea include pachetele viitoare de consolidare fiscală
Sigur că da, sunt multe explicații pentru acest decalaj între cei care plătesc taxe și impozite și cei care beneficiază de servicii publice în general. Avem o participare foarte mică a forței de muncă la activitatea economică…. Avem o problemă pe zona tinerilor, tineri care nu sunt nici în educație, nici în piața muncii și nici nu fac vreo formă de training.
Mai avem o problemă majoră pe zona de participare a forței de muncă la activitatea economică în zona de sus, adică în populația 55-64 de ani, unde mai puțin de unul din doi oameni muncesc, sunt în câmpul muncii.
Iar acolo avem o problemă legată de pensiile speciale, pensionarii speciali, care sunt din ce în ce mai mulți, ca număr. Adică noi ne uităm la numărul de pensionari, dar mulți dintre ei nu ies la vârsta standard de 65 de ani, ci mult mai repede. Adică avem pensionari și la 40 și ceva de ani.
Și media e oricum sub 60 de ani. Dar faptul că permiți ieșirea din piața muncii a unor oameni care sunt în vârful carierei profesionale nu e ok.
De aceea aceste statistici arată că avem o problemă majoră în piața muncii, că nu reușim să aducem în piața muncii sau să-i menținem în piața muncii pe toți pe care am putea să-i menținem.
Vorbeați de pachetele viitoare de consolidare fiscală. Cam ce ar putea include ele?
Ionuț Dumitru: E nevoie de reforme în administrație. Asta înseamnă în primul rând o regândire a resurselor pe care le folosim acolo și să corelăm asta și cu rezultatele pe care le obținem. În administrația publică locală, spre exemplu, trebuie să ajungem la discuția legată de numărul de autorități locale.
Adică noi avem astăzi, România are 3200-3300 de autorități locale la o populație de 19 milioane. Polonia are 2400 la o populație aproape dublă. Și discuția trebuie să meargă până la regândirea organizării administrativ-teritoriale, adică întrebarea cheie pe care trebuie să o rezolvăm este: Avem nevoie de primării în localități care au un număr foarte mic de populație?
Păi și credeți că există voință politică pentru asta? Adică primăriile alea sau consiliile de acolo nu sunt formate din membri ai unor partide politice?
Ionuț Dumitru: Sigur că sunt implicații foarte mari la nivel politic, la nivel social.
Va fi greu de acceptat și de către societate lucrul ăsta că nu mai ai școală în localitatea ta, că nu mai ai primărie, dar cred că trebuie să realizăm că nu există altă variantă. Adică poți să irosești resursele în continuare, să, nu știu, să renovezi școlile de două, trei ori în câțiva ani de zile și să nu mai ai elevi pentru ele. Nu ar fi totuși mai rațional și mai eficient pentru societate să comasezi două, trei școli relativ apropiate ca distanță.
Să ai microbuze școlare care îți deplasează elevii 10, 15, 20 de minute și să ai o școală care e bine dotată cu profesori bine plătiți și bine motivați și rezultatele, procesul educațional să fie mai bune decât ce avem astăzi.
Nu pare că suntem deloc pregătiți și șocul demografic..
Asta oricum cred că o să vină pe cale naturală, că declinul demografic își spune cuvântul. Și apropo de asta, credeți că suntem pregătiți pentru efectele îmbătrânii populației din punct de vedere al sistemului de pensie, al educației, al sănătății, al…?
Ionuț Dumitru: Nu pare că suntem deloc pregătiți și șocul demografic… Adică avem atât de multe de făcut în atât de multe direcții că rău. Deci noi avem și astăzi o problemă de participare a forței de muncă la activitatea economică și raportul acesta între numărul de plătitori de taxe și impozite și numărul de beneficiari. Problema se va accentua pe cale naturală cumva în anii următor.
Demografia de ani de zile e nefavorabilă. Începând cu 1992, România are un spor natural negativ, adică populația scade. Mai ai și procesul de migrație care a accentuat această tendință.
Și anii viitori o să ne aducă un șoc suplimentar legat de ieșirea la pensia decrețeilor. Deja începând cu 2028-2029 vom simți șocul acesta foarte profund. Cohorte mari de oameni vor ieși la pensie și din păcate din spate vin generații mult mai mici ca mărime, ca număr, care să înlocuiască în piața muncii acele cohorte care ies la pensie.
Și atunci șocul va fi foarte mare. Dispar pur și simplu din piața muncii mulți oameni și ei nu pot fi înlocuiți cu generațiile care vin din spate. Și asta va pune o presiune uriașă și pe mediul de business, pentru că vor simți și mai acut un deficit major de forță de muncă calificată.
Și pe sistemele de asigurări sociale va fi o presiune uriașă.
Ca să ne pregătim pentru asta, va trebui să facem ceva major în anii următori în termen de reforme care să ducă la creșterea numărului de persoane din piața muncii, să crească numărul de contribuabili la buget.
Nu mi-ați răspuns la pachetele următoare. Ce-ar mai putea conține?
Ionuț Dumitru: În primul rând, partea asta de administrație trebuie adresată.
Administrație locală, administrație centrală, cum se regândesc chemele de personal și instituțiile în general, pentru că avem, vedem în momentul de față, foarte multe instituții care sunt duplicate în toate județele. Chiar ai nevoie în fiecare județ de toate acele instituții, din care unele poate că nu se justifică?
Vedem că s-au împotmolit lucrurile un pic la discuțiile legate de ajustările din administrația locală. Sperăm să se deblocheze, iar administrația centrală probabil ar trebui cuplată cu administrația locală. Și în final trebuie să ai o reducere a facturii pe care o plătim astăzi.
Spre exemplu, noi plătim la salariile din sectorul public mai mult decât media europeană, ca procent din PIB. Adică e clar că avem o problemă acolo, dar e una de distribuție a angajaților în sectorul public. Adică sunt zone suprapopulate și zone în care ai un deficit major de personal.
Spre exemplu, avem un deficit major de personal în spitale. Adică avem o infrastructură mare și un număr mic de personal raportat la populație sau la număr de paturi în spitale sau la orice alte statistici.
Premierul ține cont de sfaturile pe care le dați?
Ionuț Dumitru: Eu întotdeauna am spus lucrurile pe care le spuneam și acum 10 ani și acum 5 ani, le spun și astăzi, adică eu am fost de lungul timpului foarte consecvent în ceea ce am spus și am gândit și cred că Premierul apreciează faptul că îi spun ceea ce cred fără o colișie și sau intervine factorul politic, adică se ajunge discuții politice, coaliție.
Am văzut că a ținut cont de ceea ce i-am spus și apreciez lucrul acesta. Ce apreciez este că vrea argumente și cântărește lucrurile din punct de vedere rațional, adică cu cifre, cu raționamente logice.
Asta cred că e foarte important.
Avem o inflație de aproape 10%. Iubește guvernul o inflație de-asta ridicată? Îl ajută pe partea de plata datoriilor?
Ionuț Dumitru: Da. Din păcate, mod cinic, deși sună cinic, inflația ajută bugetul.
Faptul că au crescut taxele, TVA, arcize, a dus la inflația aceasta mare, de aproape 10%, am mai avut, suprapus cu acest impact al taxelor crescute și creșterea prețurilor la energie electrică, începând din iulie- de circa 62%.
Într-un astfel de context, practic, politica monetară e constrânsă foarte tare, adică nu poți să acționezi. Avem un caz clasic de manual al dominanței fiscale! Bugetul este supra-împăvărat, la care adăugăm o situație bugetară foarte complicată,acestea limitând extrem de mult spațiul de manevră al politicii monetare.
Este supra-evaluată piața imobiliară de la noi? Credeți că o să vedem o corecție pe zona de imobiliare? Să cumpăr sau să mă aștept?
Știți că în România, la fotbal și la imobiliare se pricepe toată lumea. Toți au câte o părere. Am văzut și păreri exaltate ale unor analiștii care spun că piața imobiliară este supra-evaluată cu 40%.
Singurele estimări obiective pe care le-am văzut, care au și un suport academic în spate, sunt cele ale Bancii Centrale Europene, care sunt citate și de către rapoartele BNR de stabilitate financiară, care arată că de fapt, uitându-te la fundamente, că piața imobiliară din România nu e supra-evaluată, ci din potrivă, e sub-evaluată.
Cum mă pot apăra de inflație?
Adică, piața din București, spre exemplu, imobiliară din București, pare mai ieftină – în termen de raport față de venituri- față de Polonia, față de Varsovia, față de Praga sau față de Budapesta. Nu ai motive să spui că ai o supraevaluare a prețurilor și eu sunt de părere că atunci când se întâlnește cererea cu oferta, acela este prețul corect și atât timp cât există cerere, prețurile respective sunt prețuri de piață.
Ar mai trebui spus ceva legat de prețurile la imobiliare, că mulți spun, domnule, dacă ai dobânzi ridicate, ele ar putea afecta cererea.
Să nu uităm totuși că doar puțin peste peste 20% din tranzacțiile de pe piața imobiliară din România se fac cu credit bancar. Restul sunt cu resurse proprii neîmprumutate. Și atunci, faptul că ai un cost al împrumutului mai înalt pentru că ai inflație ridicată și ai o problemă bugetară care ține dobânzile foarte sus, nu-ți afectează foarte mult cererea de credit, pentru că multe tranzacții se fac cu resurse proprii
Tot ca economist vă întreb, cum mă pot apăra de inflație?
Ionuț Dumitru: Cum ne apărăm de inflație? Sunt puține instrumente pe care le avem la dispoziție, să nu uităm că noi astăzi discutăm de dobânzi real negative, adică avem inflație de 10%, dar dobânda de politică monetar e 6,50%.
Deci răspunsul la întrebarea dumneavoastră cu privire la cum ne protejăm de inflație: nu prea avem instrumente în momentul de față.
Acum e o nouă mantră, să cumpere aur.
Ionuț Dumitru: Sigur că cumpăratul de aur nu e o investiție la îndemână a oricui. Cum nici investițiile în acțiuni nu sunt la îndemână a oricui. Sunt o clasă de active, în general, cu un risc mai ridicat.
De ce în Ungaria- băiatul rău al Europei vin investitori străini iar la noi nu se înghesuie
Sau cripto. Sigur că poți să dublezi banii din cripto la fel de bine cum poți pierde jumătate din ei. Adică volatilitatea prețurilor la aceste active e una foarte ridicată și nu e o investiție care s-o facă oricine și oricum.
Mai degrabă te lași pe mâna celor care știu să facă astfel de investiții. Sunt nenumărate fonduri de investiții în România conduse de oameni care se pricep la investiții și cred că cea mai bună soluție e să te lași pe mâna lor dacă ai ca obiectiv să îți protejezi puterea de cumpărare.
Altfel pur și simplu faci un depozit bancar care astăzi, din păcate, e cu o dobândă sub inflație
Cum vă explicați că în Ungaria care e băiatul rău al Europei vin investitori străini își fac fabrici iar la noi nu se înghesuie?
Ionuț Dumitru: Cred că am făcut niște greșeli destul de mari în termen de politici fiscale în anii anteriori. În primul rând nu am găsit un client, unul singur din miile de clienți pe care i-am văzut în ultimul an, spre exemplu care să spună ceva bun despre impozitul minim pe cifră de afaceri, acel faimos IMCA. Acest IMCA este un impozit pe care îl plătești 1% din cifra de afaceri că faci profit sau nu.
Și te poți întreba dacă e normal ca un business care începe activitatea și nu are profit în primii ani, să plătească totuși acel impozit. E cumva contra naturii, contra capitalismului să gândești lucrul acesta. Cea mai corectă abordare este să taxezi profitul și dacă există dubii că anumite companii își declară incorect profitul, ANAF trebuie să își facă treabă.
După acest IMCA sunt foarte multe companii, spre exemplu, aproape toate companiile mari din industria auto, dar sunt mari producători de autoturisme plus componente auto, toți au o rată de impozitare în momentul de față care depășește 30%. Adică, când spui că ai un impozit oficial de 16% și că este printre cele mai mici din Europa, spui o minciună. Pentru că, de fapt, în mod efectiv, ei plătesc mai mult decât dublu, probabil, iar 30 și ceva la sută rată de impozitare efectivă a profitului- cea mai mare din Europa.
