Despăgubiri pentru victimele atacurilor din 11 septembrie: rolul lui Kenneth Feinberg în administrarea Fondului federal
La 25 de ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie, procesul de compensare a rudelor victimelor continuă să ridice întrebări privind modul în care statul apreciază pierderile suferite. Kenneth Feinberg, avocat și administrator al Fondului federal de compensare, a fost desemnat să evalueze și să recompenseze financiar victimele consecințelor tragediei.
Misiunea de după dezastru
Kenneth Feinberg este cunoscut pentru activitatea sa în medierea cazurilor complexe, inclusiv în reglementarea despăgubirilor legate de Agentul Portocaliu, erbicidul chimic utilizat în războiul din Vietnam. După atacurile din 11 septembrie, el a preluat administrarea programului guvernamental care oferă o alternativă la procesele judiciare prin acordarea de compensații către familiile persoanelor decedate și rănite. Fondul nu acoperă însă toate pierderile, excluzând, de exemplu, daunele produse de pierderea unui loc de muncă fără vătămări corporale.
Semnătura care schimbă totul
Participarea la program este voluntară, însă implică renunțarea, de regulă, la acțiuni civile împotriva părților responsabile. Potrivit dosarului Departamentului de Justiție, există excepții limitate, cum ar fi acțiunile împotriva celor „care au participat cu bună știință la conspirația teroristă”. Astfel, deciziile privind despăgubirile influențează în mod direct opțiunile juridice ale familiilor.
Aritmetica absenței
Calculul despăgubirilor se bazează pe mai mulți factori, printre care venitul victimei, vârsta, starea civilă și numărul persoanelor aflate în întreținere. Pe lângă acestea, se adaugă o compensație fixă de 250.000 USD pentru deces și 100.000 USD suplimentari pentru fiecare persoană dependente financiar, inclusiv soț/soție. În plus, sunt deduse beneficii precum asigurările de viață, iar donațiile caritabile nu sunt luate în calcul.
Când familiile cer să fie ascultate
Procedura permite rudelor să depună dovezi și să explice circumstanțele specifice ale fiecărui caz, însă decizia finală a administratorului nu poate fi contestată în instanță. În raportul său din 2004, Feinberg menționează faptul că a desfășurat sute de audieri și interacționat cu mii de rude și supraviețuitori, atribuind succesul programului determinării acestora.
Milioanele și negarea
Statisticile fondului arată o indemnizație medie după deduceri de aproximativ 2,08 milioane USD, cu o mediana în jur de 1,68 milioane USD. Cu toate acestea, unele persoane au refuzat să depună cereri, astfel renunțând la sume care ar fi putut depăși două milioane de dolari. Acest fapt reflectă modul diferit în care este perceput sprijinul financiar oferit de stat: ca un ajutor necesar sau ca o tranzacție de neacceptat.
Procesul de compensare administrat de Kenneth Feinberg rămâne un model prin care statul american încearcă să gestioneze consecințele unei tragedii majore prin evaluarea și recompensarea pierderilor, în limitele stabilite de reglementările programului federal.
