Uniunea Europeană reînnoiește sancțiunile împotriva a aproximativ 2.500 de oligarhi și entități ruse, după renunțarea Slovaciei la opoziție
Procedura reînnoirii sancțiunilor UE împotriva Rusiei
Uniunea Europeană a lansat pe 14 martie procedura scrisă pentru reînnoirea sancțiunilor impuse Rusiei, cu o zi înainte de expirarea termenului legal. Aceste sancțiuni individuale, ce vizează aproximativ 2.500 de persoane și entități ruse, trebuie aprobate cu unanimitate de către toate cele 27 de state membre UE la fiecare șase luni. În absența reînnoirii înainte de termenul limită, măsurile ar fi încetat automat.
Sancțiunile includ înghețarea activelor în UE și interdicția de a călători pe teritoriul Uniunii, ele fiind impuse după invadarea Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022.
Bratislava cerea excluderea a doi miliardari rus de pe lista sancționatelor
În urma unor tensiuni diplomatice, Slovacia a solicitat excluderea de pe lista sancțiunilor a doi miliardari ruși: Alișer Usmanov și Mihail Fridman, unul dintre fondatorii grupului financiar Alfa. Bratislava amenința cu blocarea reînnoirii sancțiunilor în cazul în care cererea sa nu ar fi fost acceptată.
Ulterior, Slovacia a renunțat la această poziție, după o decizie comunicată de o sursă diplomatică pentru AFP, permițând astfel adoptarea măsurilor fără impedimente.
Contextul tensiunilor dintre statele membre
Atât Slovacia, cât și Ungaria, state cu relații mai apropiate de Moscova, au mai manifestat în trecut opoziție față de reînnoirea sancțiunilor, cerând în mod repetat excluderea unor persoane sau entități de pe listele restrictive. Totuși, aceste conflicte s-au rezolvat de fiecare dată înainte de termenul limită.
Ungaria continuă însă să blocheze lansarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, condiționând sprijinul de reluarea livrărilor de petrol rusesc atât pentru ea, cât și pentru Slovacia. De asemenea, Budapesta împiedică adoptarea unor noi sancțiuni economice împotriva Rusiei din aceleași motive.
Această actualizare privind sancțiunile arată complexitatea deciziilor la nivelul Uniunii Europene, unde interesele naționale ale statelor membre influențează procesul de adoptare a măsurilor comune.
