Strategii de „ecologizare” și diversificare a producției de orez în Asia, în contextul crizei îngrășămintelor
Presiuni asupra industriei orezului în Asia
Industria orezului din Asia se confruntă cu multiple provocări generate de schimbările climatice, dezastre naturale, degradarea solului și volatilitatea prețurilor îngrășămintelor. Aceasta este influențată de tensiuni geopolitice, perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și creșteri ale costurilor energiei. Ca răspuns, marile națiuni producătoare de orez din regiune își restructurează lanțurile de aprovizionare și accelerează tranziția către un model agricol sustenabil.
Diversificare și ecologizare în producția de orez
Potrivit lui Qingfeng Zhang, director senior în cadrul Băncii Asiatice de Dezvoltare, Asia-Pacific nu se confruntă cu o penurie alimentară iminentă, ci cu un „șoc sistemic” ce afectează energetica, îngrășămintele, logistica și costurile de producție. Răspunsul țărilor cheie include:
China
China a extins importurile de potasiu din țări precum Canada, Rusia și Belarus. Totodată, promovează reducerea utilizării îngrășămintelor chimice prin fertilizare de precizie, digitalizarea gestionării nutrienților și reutilizarea subproduselor agricole, parte a unui model de economie circulară.
India
India, al doilea mare consumator global de îngrășăminte, a diversificat sursele externe de uree, DAP și potasiu și sprijină dezvoltarea nano-îngrășămintelor și biofertilizatorilor prin Cooperativele Fermierilor Indieni pentru Îngrășăminte (IFFCO).
Thailanda și Pakistan
Thailanda, principal exportator de orez, își crește stocurile strategice și încurajează folosirea îngrășămintelor pe baza analizei solului, transferând accentul către agricultură ecologică. În Pakistan, producția internă de uree bazată pe gaze naturale este completată de importuri diversificate, promovându-se totodată fertilizatori organici și practici ce conservează resursele solului.
Vietnam și Indonezia
Vietnam asigură o mare parte a cererii interne pentru uree prin producția locală, în paralel cu importurile de DAP și potasiu. Pentru un milion de hectare din Delta Mekongului, se implementează un proiect de orez de înaltă calitate, cu emisii reduse, utilizând îngrășăminte inteligente și bio-îngrășăminte. Indonezia diversifică inputurile prin corporația de stat Pupuk Indonesia și promovează biofertilizatorii și programele agricole cu emisii reduse de carbon.
Provocări în tranziția către agricultură verde
Costurile inițiale ridicate pentru tehnologii de economisire a îngrășămintelor, sisteme inteligente de irigații și inputuri biologice constituie o barieră semnificativă, în special pentru fermierii mici. Potrivit Băncii Mondiale, succesul tranziției către agricultura verde depinde de investiții pe termen lung în infrastructură, transfer tehnologic, instruirea fermierilor și mecanisme financiare care să reducă aceste costuri.
Concluzii generale privind securitatea alimentară în Asia
Economistul-șef al FAO, Maximo Torero, evidențiază importanța îngrășămintelor ca o verigă esențială a sistemului alimentar global, a căror volatilitate afectează direct costul producției agricole și prețurile alimentelor. Prin urmare, diversificarea surselor de îngrășăminte și dezvoltarea bioproduselelor reprezintă nu doar soluții pentru crizele imediate, ci și strategii pe termen lung pentru reziliența, durabilitatea și competitivitatea agriculturii în Asia.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.vietnam.vn”
