Adriana, femeia prinsă între două identități după adopția din anii ’90
Adopțiile din anii ’90, drama adulților de astăzi
Adriana, cunoscută anterior drept Roxana, a trăit 33 de ani în Canada, fiind adoptată din România. În 2023 a decis să își descopere rădăcinile și s-a întors în țara natală. În încercarea de a-și găsi familia biologică, a postat un mesaj pe un grup de Facebook, dar vestea care a urmat i-a schimbat viața. Ea a aflat că a fost trimisă în Canada cu identitatea unei alte persoane și că adopția ei a fost anulată fără să fie informată oficial. După cum declară Adriana: „Am aflat prin intermediul acestui grup că am fost trimisă în Canada cu identitatea unei alte persoane. Am fost Roxana Pamela toată viața mea și am aflat în noiembrie 2023 că România are o altă Roxana Pamela. Adopția a fost anulată, că autoritățile din Quebec au fost informate despre acest lucru și au uitat să îmi spună. Roxana legală a început procesul de a-și obține identitatea. Eu nu am fost în instanță pentru că nu am fost anunțată de autoritățile din provincia mea că a fost o audiere. Mi-am pierdut identitatea de la sine.”
Schimbul de identitate în cadrul adopției
Povestea a început în 1991, când adopțiile erau un proces netransparent, iar copiii erau tratați ca mărfuri în tranzacții între agenții și intermediari. Inițial, o fetiță pe nume Roxana urma să ajungă în Canada, însă cu două ore înainte de zbor, părinții biologici s-au răzgândit. Astfel, în locul ei a fost trimisă Adriana. Schimbul de identitate s-a realizat rapid, fără transparență legală, iar documentele au fost modificate pe loc, după cum susține femeia.
Legături de familie și lupta cu birocrația
După întoarcerea în România, Adriana și-a cunoscut familia biologică, inclusiv o mătușă, veri și un frate. „Emoționant și frumos în același timp. Eu știam că am o soră, am crescut cu ideea asta, de când eram mic mi se spunea că am o soră și că a fost vândută în America,” spune fratele ei, Ștefan. Adriana a luat cu ea fiica și a rămas în țară pentru a rezolva situația legală. În această perioadă, este blocată între două identități, fără documente valabile de călătorie și cu dificultăți în obținerea unui buletin românesc.
Provocările unui caz complicat
Adriana a depus plângeri la Poliția Sectorului 1 și a luat legătura cu Avocatul Poporului, iar acum așteaptă rezolvarea cazului în instanță. Ea relatează: „Mai sunt șase luni până când pașaportul meu va expira, ceea ce înseamnă că nu este un document valabil de călătorie. Mai mult, trebuie să fiu aici că mă lupt pentru cazul meu în instanță și trebuie să fiu pe pământ românesc ca să fiu eligibilă pentru un buletin.”
În același timp, Adriana subliniază dificultatea identitară prin care trece: „E lipsit de umanitate să ți fie spus constant că nu ești suficient de româncă ca să ai parte de serviciile de aici, nici suficient de canadiacă ca să ai parte de serviciile de acolo. Ești problema nimănui. Mama mea a murit în urmă cu 20 de ani și cu ea a luat multe dintre secrete.”
Contextul adopțiilor din perioada comunistă și post-comunistă
Adopțiile din România dintre 1990 și 2004 au fost adesea lipsite de transparență și control, estimându-se că aproximativ 30.000 de copii au fost adoptați în acea perioadă. Lipsa unui sistem de monitorizare face dificilă clarificarea situațiilor precum cea a Adrianei.
Astfel, povestea Adrianei reflectă complexitatea unor cazuri de adopții din trecut, care păstrează multe necunoscute și se confruntă cu obstacole birocratice atât în România, cât și în străinătate.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „observatornews.ro”
