Invazia racului roșu de mlaștină în bazinul Guadalquivir: un fenomen cu impact ecologic și economic major
Introducerea speciei Procambarus clarkii în Spania
În anul 1973, aristocratul și crescătorul de vite Andrés Bores Saavedra a importat legal aproximativ 4.400 de kilograme de Procambarus clarkii, cunoscut ca racul roșu de mlaștină, din Louisiana, SUA. Intentia era să introducă o specie cu o rată rapidă de creștere pentru a stimula economia locală și pentru a crea o nouă oportunitate culinară. Primele exemplare au fost plasate în iazuri utilizate pentru acvacultură în apropiere de La Puebla del Río. Cu toate acestea, specia a dovedit o capacitate mare de adaptare, reușind să supraviețuiască și să se răspândească în condiții variate și dificile.
Expansiunea și adaptabilitatea speciei
Racul roșu poate merge pe uscat, scormoni tuneluri de peste 90 cm adâncime și rezista condițiilor de secetă sau apelor cu nivel extrem de scăzut de oxigen. Barierele artificiale nu au putut opri răspândirea acestei specii. Fenomene sezoniere, cum ar fi inundațiile din bazinul Guadalquivir, au facilitat evadarea sa în mediul natural, colonizând canalele de irigații, orezăriile și zonele umede din Parcul Național Doñana. În absența prădătorilor naturali, populația a crescut exponențial, femelele putând depune până la 500 de ouă simultan.
Ciuma racilor și efectele asupra ecosistemului local
Racul roșu a adus cu el ciuperca acvatică Aphanomyces astaci, agentul responsabil pentru ciuma racilor. Aceasta a cauzat dispariția aproape totală a racului autohton cu gheare albe (Austropotamobius pallipes) din bazinul Guadalquivir. De asemenea, racul roșu a afectat grav vegetația subacvatică, eliminând habitate și surse de hrană pentru pești și nevertebrate. Galeriile pe care le sapă au slăbit digurile orezăriilor, provocând pierderi importante de apă în sistemele de irigații. Totuși, unele specii de păsări, inclusiv stârcul cenușiu, lopătarul eurasiatic și acvila imperială spaniolă, în pericol critic de dispariție, au inclus racul în dieta lor, folosindu-l ca sursă de hrană.
Impactul socio-economic al invaziei
Pe lângă pagubele ecologice, racul roșu de mlaștină a devenit o sursă importantă de venit pentru comunitățile locale. Localitatea Isla Mayor, din provincia Sevilla, este în prezent cel mai mare centru european de recoltare și procesare a acestei specii, exportând mii de tone anual către țări precum Suedia, Finlanda și Statele Unite. În 2016, după ce Curtea Supremă a Spaniei a inclus racul pe lista speciilor invazive și a interzis comercializarea, parlamentul a modificat legea pentru a permite continuarea pescuitului comercial sub reguli stricte.
Consecințe și perspective
După 50 de ani de la introducerea sa, racul roșu de mlaștină este considerat imposibil de eradicat din bazinul Guadalquivir. Comunitatea științifică evidențiază riscurile asociate manipulării ecosistemelor naturale, iar zona trebuie să conviețuiască cu această specie invazivă, încercând să păstreze un echilibru delicat între refacerea mediului natural și activitatea economică generată de această resursă.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.libertatea.ro”
