Dezvăluiri privind rolul lui Lucian Pahonțu în represiunea din decembrie 1989 și iunie 1990
Prezența lui Lucian Pahonțu în evenimentele Revoluției
Jurnaliștii de la Recorder au publicat informații conform cărora Lucian Pahonțu, actualul șef al Serviciului de Protecție și Pază (SPP), a fost prezent la acte de represiune împotriva manifestanților în zilele de 21 decembrie 1989 și 13 iunie 1990, în calitate de ofițer al Trupelor de Securitate. În acest context, el a fost acuzat că, în dosarul Revoluției, a declarat procurorilor că „Nici eu și nici subunitatea nu am avut contact cu manifestanții”, afirmație contestată de investigațiile recente.
Reacția istoricului Stelian Tănase
Stelian Tănase, istoric, scriitor și membru al Comisiei Tismăneanu, a comentat pentru HotNews aceste dezvăluiri, menționând că nu este surprins de ele. Acesta a precizat că, încă din anii ’90, numele lui Pahonțu a fost asociat cu subiecte controversate privind implicarea sa în represiunea manifestanților, iar răspunsurile acestuia la întrebările despre acea perioadă au fost „ambigue”.
Tănase rememorează cum Pahonțu „părea așa, feciorelnic” și susținea că nu a fost implicat în confruntări. Totuși, zona în care s-au desfășurat ciocnirile era intens păzită de forțele de securitate, iar muniția de război era distribuită ofițerilor implicați în controlul mulțimii.
Implicațiile carierei și protecția instituțională
Istoricul mai subliniază că, deși au existat numeroase speculații și investigații, activitatea lui Pahonțu în cadrul SPP și legăturile cu aparatul de stat au condus la o toleranță continuă din partea mai multor președinți ai României, printre care Traian Băsescu și Klaus Iohannis. În replică la dezvăluirile din presă, Băsescu a declarat că „nu pot nici să-l acuz că știa și minte, nici nu pot să zic că nu știa”, sugerând că, în cel mai rău caz, ar fi vorba despre neglijență.
Pahonțu este perceput de istoricul Tănase drept un „om al sistemului”, care a oferit servicii politice esențiale și a beneficiat de un statut privilegiat, ceea ce i-ar fi permis să evite consecințele legale și mediatice.
Aceste informații readuc în discuție controversa asupra modului în care a fost gestionată represiunea din anii ’89 – ’90 și implicarea unor oficiali importanți în evenimente tumultoase ale tranziției către democrație. Anchetele jurnalistice continuă să evidențieze faptul că unele detalii despre acea perioadă rămân „ascunse” sau „ambigue”, în pofida interesului public crescut.
