Gabriela Adameșteanu revine la literatură după 15 ani de jurnalism: două volume de memorii și reflecții asupra României contemporane
Gabriela Adameșteanu, una dintre cele mai importante prozatoare postbelice din România, a revenit în peisajul literar prin publicarea recentă a două volume de memorii: Meserii nerecomandate femeilor (2025) și Anii romantici (2024), ambele apărute la editura Polirom. Prin acestea, autoarea oferă o perspectivă nuanțată asupra schimbărilor politice și sociale din țară după 1989, precum și asupra propriului parcurs profesional.
Memorialistică și reflecții despre comunism
„Dimineață pierdută” – un șoc cathartic în ultimii ani ai comunismului
În interviul acordat podcastului Book Snack, realizat de Iulian Comanescu, Gabriela Adameșteanu vorbește despre experiența sa de prozatoare în perioada comunistă și despre încercările de a-și păstra libertatea creativă. Deși membră a Partidului Comunist, autoarea afirmă că a evitat limba de lemn și compromisurile majore cu ideologia de partid: „Nimeni nu trăiește în comunism fără să facă măcar cel mai mic compromis. N-aș vrea acum să par impecabilă.”
Despre cartea sa Dimineață pierdută (ajunsă și în repertoriul teatrului Bulandra), Adameșteanu spune că a fost un „hit” permițând o evadare narativă în lumea interbelică, dar fără o idealizare aurită a acestei epoci. „Personajele mele sunt tinere… spațiul în care le-am lăsat să evolueze este vara,” explică autoarea, subliniind că nostalgia vine din tinerețe, nu din epocă.
Politică și societate: comparații între trecut și prezent
Ce-ar fi făcut liderii anilor ’90 în politica actuală?
Autoarea comentează asupra clasei politice din anii ’90 și asupra impactului unor personalități precum Nicolae Manolescu, Emil Constantinescu sau Corneliu Coposu. În opinia sa, Manolescu nu ar fi câștigat alegerile din 1992 sau 1996, iar Nicolae Iliescu domina scena politică prin susținerea unui aparat bine închegat.
„Constantinescu a luptat mai mult ca să fie candidatul opoziției decât ar fi putut lupta Manolescu. Constantinescu a făcut-o,” afirmă Adameșteanu, subliniind diferențele dintre cei doi. De asemenea, ea remarcă că moartea lui Coposu a avut un efect emoțional profund, care a influențat victoria lui Constantinescu din 1996.
În ceea ce privește actualitatea, Gabriela Adameșteanu crede că liderii politici din deceniul trecut „ar fi ținut de alt timp” și că „nu cred că oamenii anilor 1990 erau pregătiți să facă față la ceea ce am avut în 2023, 2024, 2025.”
Întoarcerea la literatură și reflecții despre jurnalism
Distincția între scriitor și scriitoare
Gabriela Adameșteanu relatează de ce a preferat să fie considerată „scriitor” și nu „scriitoare”: „Condiția de scriitoare mi se părea feminină, sentimentală, liricoidă.” Această atitudine era influențată atât de contextul social din diferite epoci, cât și de modelele literare masculine pe care le-a avut în tinerețe.
De la jurnalism înapoi la ficțiune
După o carieră de aproape 15 ani în jurnalism, Adameșteanu a revenit la scrisul de ficțiune, explicând că „atunci când am ieșit în libertate, episodul meu literar era deja încheiat” și că în perioada de jurnalism „aveam senzația unei rutine” și „nu mai corespundeam standardelor patronului.”
Scrisul ca plăcere și terapie
Despre motivele sale pentru a scrie, autoarea spune că face acest lucru mai ales „ca să-mi fac o plăcere” și că „cititul – iată, dau cea mai simplă motivație – este un mod de a trăi bine în această lume.”
Recomandări literare
Gabriela Adameșteanu recomandă câteva lecturi recente și clasice, printre care:
- Anii Treizeci. Extrema dreaptă românească de Zigu Ornea, o carte valabilă și astăzi pentru înțelegerea istoriei României interbelice.
- Ceea ce putem ști de Ian McEwan, un roman ce explorează lumea viitorului.
- Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf. O psihodramă de Mircea Mihăeș, o carte dificilă, dar importantă pentru înțelegerea operei și vieții Virginiei Woolf.
Cele două volume de memorii ale Gabrielei Adameșteanu oferă o privire complexă asupra deceniilor recente din România, atât prin experiența personală a autoarei, cât și prin analiza contextului politic și social. Reflectările sale sunt însoțite de recomandări literare ce încurajează o înțelegere aprofundată a trecutului și prezentului cultural românesc.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.contributors.ro”
