Experiențele pacienților resuscitați și activitatea cerebrală după stopul cardiac
Relatări ale pacienților readuși la viață
Dr. Sam Parnia, medic de terapie intensivă și director al cercetării în domeniul resuscitării și terapiei critice la NYU Langone, studiază de mai mulți ani experiențele persoanelor care au supraviețuit unui stop cardiac. Unii pacienți resuscitați au povestit senzația desprinderii de propriul corp, o reevaluare profundă a vieții și impresia observării a ceea ce se întâmpla în jurul lor, în perioada în care erau considerați inconștienți. Cercetătorii precizează că astfel de experiențe nu se încadrează în tiparele clasice de halucinații, iluzii, vise sau forme de conștiință induse de manevrele de resuscitare.
Activitatea cerebrală după stopul cardiac
Unde cerebrale detectate în timpul resuscitării
Monitorizarea activității cerebrale a relevat că, în timpul resuscitării cardiopulmonare, se pot observa creșteri ale mai multor tipuri de unde cerebrale — gamma, delta, theta, alpha și beta — chiar și la o oră după începerea resuscitării. Unele dintre aceste tipare sunt asociate cu procese ce implică conștiința și memoria. Dr. Parnia a explicat: „Aceste experiențe rememorate și modificările undelor cerebrale ar putea reprezenta primele semne ale așa-numitei experiențe din apropierea morții”. Această descoperire ar putea explica faptul că unii supraviețuitori își amintesc ulterior cuvinte, mișcări sau alte elemente din încăperea în care au fost resuscitați.
Percepția momentului de „ora decesului”
Un aspect remarcat în relatările pacienților este legat de momentul în care echipa medicală consideră că manevrele de resuscitare trebuie oprite. Unii supraviețuitori au descris fragmente din discuțiile personalului medical, inclusiv posibilitatea perceperii cuvintelor „ora decesului”, rostite exact atunci când resuscitarea nu mai continuă. Acest fapt ridică ipoteza că în anumite situații creierul poate continua să prezinte unele forme de activitate în această perioadă sensibilă.
Contextul medical al rezultatelor
Rezultatele cercetărilor nu trebuie interpretate ca o dovadă a existenței conștiinței după moarte sau a unei vieți de apoi. Stopul cardiac determină schimbări fiziologice majore, cum ar fi scăderea nivelului de oxigen și influența manevrelor medicale asupra funcțiilor cerebrale. Conform studiilor, tranziția de la activitatea cerebrală normală la încetarea completă a acesteia poate să nu fie întotdeauna instantanee, iar unii pacienți pot experimenta conștient momente din această fază critică. Astfel, expresia „ora decesului” poate fi percepută, în anumite circumstanțe, de un creier care încă nu și-a încetat total activitatea.
Aceste cercetări aduc o perspectivă detaliată asupra funcționării creierului în situații de extremă urgență, fără a emite judecăți legate de viața de după moarte.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.cancan.ro”
