România, cu mâinile legate în cazul unui atac asupra Republicii Moldova. Marea piedică, explicată de fostul șef al Armatei Române
Limitările intervenției României în cazul unei amenințări militare asupra Moldovei
Fostul șef al Statului Major General al Armata Română, generalul (r) Ștefan Dănilă, evidențiază dificultățile juridice și militare care limitează capacitatea României de a interveni în sprijinul Republicii Moldova în cazul unei agresiuni ruse. Deși discursul politic de la București este favorabil susținerii Chișinăului împotriva unor eventuale amenințări hibride sau militare, realitatea constituie o serie de constrângeri importante.
Generalul Dănilă subliniază că „deocamdată România nu poate să facă nimic. Pentru că Republica Moldova nu este parte a Uniunii Europene. Moldova nu este parte a NATO. Moldovenii au și o Constituție în care spune că sunt neutri”. Lipsa unui tratat bilateral solid de apărare reciprocă face ca România să nu se poată implica militar automat în cazul unui atac asupra Moldovei.
Conceptul de „acțiuni hibride” și contextul geopolitic
Generalul Dănilă exprimă rezerve privind termenul de „acțiuni hibride”, cel pe care îl consideră confuz. Aceste acțiuni sunt, în fapt, „acțiuni de destabilizare politică prin care Federația Rusă dorește să-și mențină influența în Republica Moldova”. Potrivit fostului șef al Armatei Române, deși Kremlinul a pierdut controlul asupra acestei țări, „în Republica Moldova există încă oarecare dependență de Federația Rusă și există posibilitățile de acțiune, cum se spune hibride, de a schimba opinia publică în interesul Federației Ruse”.
Presiunile economice ruse rămân un instrument important, în ciuda eforturilor României și Uniunii Europene de a crește influența și sprijinul în regiune.
Propunerea unui acord militar bilateral curajos
Generalul Dănilă atrage atenția asupra vidului juridic actual și propune semnarea unui acord de securitate bilateral între România și Republica Moldova, similar celui recent încheiat cu Ucraina. El afirmă că o astfel de inițiativă „ar fi fost un lucru posibil” și recunoaște că o intervenție românească în cazul unui atac asupra Moldovei „ar fi pe cont propriu”, nefiind susținută automat de aliații NATO.
În același timp, generalul menționează oportunitatea „de a întări acordurile și tratatele cu partenerii noștri strategici, adică cu Turcia, cu Statele Unite, cu Franța, cu Marea Britanie, cu Germania”.
În concluzie, poziția actuală a României este influențată de o combinație de factori juridici, politici și militari care impun limite în susținerea directă a Republicii Moldova în eventualitatea unei agresiuni. Discuțiile privind un pact bilateral de apărare rămân o temă deschisă, în contextul unor tensiuni accentuate în regiune.
