CJUE clarifică noțiunea de „fraudă gravă” și aplicarea termenului de prescripție în dosarele ce vizează fraude la bugetul Uniunii Europene
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis, joi, 16 iulie 2026, o decizie importantă, denumită Hotărârea Lin II, prin care clarifică conceptul de „fraudă gravă” ce aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și modul de aplicare a prescripției în dosarele aferente acestor fraude.
Contextul deciziei CJUE
Prima hotărâre CJUE din 2023
În primul semestru al anului 2023, CJUE a avut o primă intervenție pe acest subiect. Aceasta a vizat contestările unor condamnați pentru evaziune fiscală din România, care au invocat aplicarea legii penale mai favorabile și, astfel, constatarea prescripției dreptului penal, conform unor decizii ale Curții Constituționale Române (CCR) din 2018 și 2022. CCR a anulat o dispoziție legală ce permitea întreruperea termenului de prescripție, ceea ce a condus la nemodificarea termenului în perioada 2018-2022. CJUE a apreciat că „statele trebuie să se asigure că normele privind prescripția permit o represiune efectivă a infracțiunilor legate de fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în scopul de a evita un risc sistemic de impunitate”.
Ulterior, CJUE a apreciat că instanțele române nu trebuie să aplice decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din 2022 în dosarele ce vizează fraude grave la bugetul UE.
Decizia din 16 iulie 2026 – Hotărârea Lin II
Detaliile dosarului ce a generat decizia
Decizia CJUE a plecat de la un dosar în care administratorul a două firme a emis facturi fictive pentru ca o a treia companie să-și reducă baza impozabilă, cauzând un prejudiciu de circa 59.000 de euro statului român. Valoarea TVA eludată, afectând bugetul UE, a fost de 36.000 euro. Deși a fost urmărit penal pentru complicitate la evaziune fiscală, procesul penal a fost încetat din cauza prescripției, conform unei decizii a Curții de Apel Oradea, decizie contestată de Parchet la ÎCCJ, care a solicitat clarificări CJUE.
Care este definiția „fraudei grave”?
CJUE a stabilit că, în lipsa unei limitări naționale, o fraudă aducătoare de prejudicii financiare Uniunii trebuie considerată „gravă” dacă prejudiciul total depășește 50.000 de euro, indiferent dacă prejudiciul efectiv suportat de bugetul UE este mai mic acestui prag.
Aplicarea deciziei ÎCCJ din 2022 și a hotărârii CJUE
Curtea a respins aplicarea standardului național consacrat prin decizia ÎCCJ din 2022 în dosarele cu fraude grave la bugetul UE. Totodată, CJUE nu impune instanțelor să creeze un regim judiciar nou privind calculul termenelor de prescripție, menținând astfel o jurisprudență previzibilă.
Impactul asupra dosarelor judecate și în curs
CJUE subliniază că nu impune rediscutarea hotărârilor definitive care au aplicat decizia ÎCCJ din 2022 și au constatat prescripția în cazurile de fraudă gravă. Totuși, pentru dosarele încă în lucru, inclusiv cele aflate în recurs în casație, judecătorii trebuie să aplice prima hotărâre CJUE din 2023.
Răspunsul ÎCCJ după decizia CJUE
Într-un comunicat oficial, Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis că a aplicat dreptul european „cu bună-credință”, evidențiind că interpretarea oferită a fost în spiritul unui dialog complementar între jurisprudența CJUE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. ÎCCJ a subliniat că „valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale”.
Decizia CJUE reprezintă o etapă semnificativă în definirea și combaterea fraudelor fiscale grave care afectează fondurile Uniunii Europene, clarificând criteriile de evaluare a gravității fraudei și regimul prescripției aplicabil în astfel de cazuri.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.digi24.ro”
