Maria, o femeie de 51 de ani din Botoșani, a ajuns recent în atenția opiniei publice după o tentativă de suicid în mijlocul străzii. Copleșită de lipsuri, singurătate și disperare, femeia s-a aruncat în fața unei mașini, pe una dintre arterele orașului, după ce ani la rând a dus o viață plină de greutăți.
Viața Mariei a fost marcată de suferință încă de la început. Abandonată într-un orfelinat, fără sprijin familial, a fost nevoită să înfrunte singură provocările vieții. Deși și-a întemeiat o familie și a muncit o viață întreagă, peste 24 de ani ca femeie de serviciu, dintre care 17 cu carte de muncă, a ajuns, în cele din urmă, să își piardă copiii, locuința și locul de muncă.
„Vreau să mor! M-am săturat de viața asta! Nu mai pot! Nu mai am nici o nădejde! " este strigătul ei sfâșietor...
Astăzi, locuiește într-un centru de noapte din Botoșani, fără venituri, fără sprijin și fără speranță. Cea mai mare durere a ei nu este lipsa unei mese sau a unui acoperiș stabil, ci faptul că nu își poate primi fiul, astăzi student, într-un „acasă” al lor.
„Vreau doar să am o căsuță mică, să vină băiatul la mine. Să-i fac o plăcintă, o mâncare gătită de mama lui”, spune Maria, printre lacrimi.
Preoteasa Anamaria Macuc, care o cunoaște de peste 15 ani, a făcut publică povestea Mariei și a lansat un apel umanitar pentru a-i oferi acestei mame o nouă șansă la viață.
„Încerc sa uit trecutul meu.... Dacă eu aveam pe cineva lângă mine, să mă pot lupta cu viața, poate viața mea ar fi fost altfel. N-am avut o viață bună, cum au alții. Eu nu am fost dorită de mică. Eu pe mama am cunoscut-o când aveam 14 ani și mi-a spus că nu are ce să-mi ofere, având o soartă grea și ea. De
atunci nu am mai văzut-o. Am suferit enorm. Nu mi-am cunoscut niciodată restul familiei. Nu-mi găsesc liniștea pe pământul asta. Uneori mă gândesc de ce m-am mai născut... Atâta știu, unde m-am dus, am tot luptat de una singură. N-am avut o soartă bună. Viața a fost crudă pentru mine! Nu a avut cine să mă îndrume. Când am ieșit de pe băncile școlii pur și simplu mi-au fost închise toate ușile și am ajuns în stradă (nemaiavând dreptul să stau în centru de plasament) , fiind obligată să mă descurc singură cu toate. Am făcut multe greșeli la viața mea, din neștiință, din neputință, de singurătate. Am luptat singură, m-am încurajat singură, am plâns singură, mi-am șters lacrimile și tot înainte am mers, știam că nu pot să dau înapoi. Asta mi a fost soarta! L-am luat pe Dumnezeu înainte și pe Maica Domnului! Nu mai am încredere în oameni, am fost dezamăgită toată viața mea...", spunea Maria.
Anul acesta fiul ei a fost admis la o facultate bună din Iași. O iubește, o caută, o ține de mână prin oraș. Se plimbă ore în șir, până când oboseala învinge și fiecare merge spre drumul lui. El spre Complexul de la Dorohoi. Ea spre patul din centrul de noapte. Iar lacrimile îi curg din nou.
A ajuns să își dorească doar atât: un mic loc al ei, o cameră și un loc de muncă. O șansă mică, dar reală, să-și adune viața. Dacă va avea acestea poate spera din nou, poate trăi.
Dar timpul nu mai are răbdare.
Sufletul ei este la capăt.
Era cât pe ce să nu mai fie...
Ce are nevoie Maria?
Cum poate fi ajutată:
Contact direct: Maria poate fi sunată la numărul +40 757 175 914.
Donații: Se pot face în contul:
RO88BTRL00701201U74749XX, deschis la Banca Transilvania pe numele Manole Elena Oana, voluntar de încredere.
Găsirea unui loc de muncă: Pentru cei care o pot îndruma profesional.
Ajutoare materiale: Pot fi lăsate la Casa „Sfânta Irina”, Biserica Pacea – cu mențiunea „Pentru Maria”.
Distribuirea apelului – pentru a ajunge la cât mai mulți oameni dispuși să ajute.
