Damian Dragotă este din Botoșani și a absolvit Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc.
A absolvit liceul cu un palmares impresionant, obținând la olimpiadele militare 17 trofee și 25 de medalii. Damian a avut un discurs emoționant la festivitatea de absolvire pe care îl redăm integral mai jos.
Cu sinceritate, de la linia de sosire
Pe măsură ce închei un capitol esențial din viața mea, simt nevoia să privesc înapoi cu recunoștință și să împărtășesc câteva gânduri izvorâte din suflet.
Totul a pornit de la o dorință profundă: aceea de a fi mai mult decât un simplu elev. Încă de la 14 ani mi-am propus să cresc, să muncesc și să-mi construiesc un drum diferit, al meu. Nu a fost ușor. Am trecut prin frig, căldură, epuizare fizică, lipsă de timp și provocări psihice. Liceul militar nu este doar o opțiune educațională, este o alegere de viață, una dură, plină de renunțări și sacrificii.
În calitate de vicecampion național și căpitan al loturilor de atletism, cros și triatlon, am învățat ce înseamnă cu adevărat responsabilitatea: să fii un sprijin, un exemplu, o sursă de motivație. Să fii în față, mai ales atunci când este greu. Fiecare antrenament, fiecare competiție, fiecare victorie și fiecare înfrângere mi-au oferit lecții pe care nicio sală de clasă nu le poate preda.
Mi-am sacrificat timpul liber, somnul de după-amiază și confortul personal pentru a deveni un elev exemplar. Mi-am expus corpul durerii, dar tocmai aceste dureri mi-au demonstrat că mentalitatea este superioară oricărei limitări fizice. Așa am dobândit puterea de a depăși fiecare obstacol al vieții, adăugând acestei călătorii și provocarea celor opt probe ale Spartachiadei.
Pe 15 octombrie 2022 am trăit prima mea mare victorie, nu în cadrul unei competiții sportive, ci una sufletească, personală. A fost un trofeu simbolic, un moment care m-a transformat în persoana care sunt astăzi. Prin această izbândă am căpătat forța de a încheia acest prim capitol cu 17 trofee și 25 de medalii obținute în cadrul olimpiadelor militare, alături de alte 15 reușite notabile în competițiile civile, nu doar simple dovezi ale succesului, ci simboluri ale unui efort susținut, ale perseverenței și ale unei continue descoperiri de sine prin sport. Doamnei antrenoare Erzilia Țîmpău, domnului căpitan Ifrim Relu, domnului sergent major Sebastian Moldovan, domnului căpitan Paul Patrolea și domnului locotenent-colonel Florian Băcanu, dar și vouă, colegii mei, vă mulțumesc din suflet. Nu doar pentru sprijin, ci pentru că ați fost alături de mine ca o adevărată familie. M-ați învățat ce înseamnă să lupți, să cazi și să te ridici mai puternic. Ați fost mai mult decât oameni în jurul meu, ați fost suflet lângă suflet. Oriunde mă vor purta pașii, voi duce cu mine tot ce am trăit împreună. Din inimă, vă mulțumesc.
Și nu în ultimul rând, drag liceu… Nu ai fost doar locul unde mi-am petrecut anii tinereții, ci temelia pe care mi-am clădit caracterul. Între zidurile tale am învățat ce înseamnă disciplină, onoarea, curajul și sensul profund al cuvântului „echipă”. Ai fost luptă, dar și adăpost. Ai fost lacrimă și zâmbet, tăcere și strigăt de biruință. În tine am crescut, am căzut, m-am ridicat și am devenit. Iar acum, ajuns la linia de sosire, îți spun: îți mulțumesc. Te port cu mine în fiecare pas ce va urma.
Cu respect și sinceritate,
Dragotă Damian
