Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, susține că înțelege nemulțumirile profesorilor, dar spune că noile reglementări „sunt necesare pentru a asigura plata salariilor și burselor în sistemul de educație, în condițiile unei crize bugetare fără precedent”.
Ministrul Educației, Daniel David, a transmis un mesaj public adresat sindicatelor și personalului din învățământ în care afirmă că „a citit cu atenție revendicările profesorilor și recunoaște dificultatea situației”. David afirmă că, în calitate de ministru, are obligația de a aplica legislația în vigoare.
„Ca ministru, am obligația legală de a implementa legile în vigoare (și Programul de Guvernare). Măsurile luate prin Legea nr. 141/2025 sunt necesare, nu dorite, pentru a ne putea proteja din toamnă salariile și bursele. Direct spus, nu mai sunt bani pentru plata salariilor și burselor pentru tot anul!”, a transmis minstrul profesorilor care au protestat zilele trecute, potrivit hotnews.ro
Ministrul spune că înțelege disconfortul creat de măsuri și că este greșit să se presupună că le aplică cu ușurință:
„Este incorect să se creadă că nu îmi este greu că trebuie să le aplicăm și că nu înțeleg disconfortul creat. Tocmai de aceea am spus că orice măsuri fiscal-bugetare se pot lua doar dacă, în contextul aplicării lor, se protejează posturile oamenilor și salariile și se respectă principiile raționalității (să nu ieșim din reperele europene) și decenței (cât își permite acum, sustenabil, țara).”
„Drept urmare, în acord cu prevederile acestei legi, am pus recent în consultare publică normele subsecvente pentru segmentul nostru de activitate, pentru a primi propuneri constructive de la oamenii din sistem, astfel încât să o aplicăm cât mai rezonabil. Eu la asta lucrez acum și aceasta ar trebui să fie miza noastră.”
„Este posibil ca, în aceste prime versiuni, eu și echipa mea să nu fi văzut și alte soluții aplicabile. După ce vom depăși această criză – multe măsuri fiind temporare -, vom putea regândi lucrurile și pentru dezvoltare (așa cum am propus în Raportul QX).”
Ministrul comentează și performanțele sistemului educațional, afirmând că simte uneori impulsul de a cere demisii, dar evită acest lucru: „Sincer și direct spus, uitându-mă la rezultatele sistemului nostru de educație (ex.: analfabetismul funcțional, abandonul școlar), și eu am adesea impulsul de a solicita demisii în diverse zone de influență din sistemul nostru, dar nu o fac din responsabilitate – știu că trebuie să lucrăm împreună pentru a ne salva (iar apoi pentru a construi spre mai bine) – și din decență – știu că liderii unor astfel de zone nu sunt singurii responsabili.”
David adaugă că și-ar fi dorit să ocupe funcția de ministru într-un context diferit: „Mi-aș fi dorit foarte mult să fi fost ministrul Educației și Cercetării într-o perioadă în care să pot construi, fără să fiu nevoit să mă gândesc în fiecare zi la soluții de restructurare, care, pentru a ne salva în toamnă salariile și bursele, generează inevitabil și disconfort.”
Legat de demisia cerută de sindicatele din învățământ, ministrul afirmă că nu caută o carieră politică și că rămâne în funcție dintr-un sentiment de responsabilitate: „Știu că ați auzit o mulțime de miniștri care au justificat rămânerea în funcții în numele unei responsabilități neclare sau care au plecat cu justificări convenabile pentru a evita presiunea problemelor. Sunt sigur că niciunul dintre ei nu și-ar dori să conducă acum ministerul.”
„Eu am venit să ajut, nu să încurc. Nu am urmărit și nu urmăresc o carieră politică, am servit ca specialist-tehnocrat țara noastră în două mandate legate de două momente critice și anume criza politică din primul mandat, respectiv criza fiscal-bugetară din acest al doilea mandat.”
„Dacă demisia mea ar fi rezolvat situația financiară din Educație-Cercetare și a țării, aș fi anunțat-o demult!”, a adăugat David.
În încheiere, Daniel David face un apel la colaborare: „Grija mea acum, și obligația ca membru al Guvernului, este să ne salvăm din toamnă sistemul și prin asta, alături de reformele din celelalte domenii/sisteme, și țara. Vă invit să facem asta împreună, urmând ca apoi să lucrăm – tot împreună – pentru dezvoltare.”
