Calitatea „refuzat la export” în comunism: între mit și realitate documentată
Producția și calitatea în economia centralizată a anilor ’80
În perioada comunistă, sintagma „refuzat la export” avea o conotație dublă, atât de prestigiu, cât și de critică sistemică. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat documente din arhivele Securității care relevă o realitate dureroasă: mii de tone de produse alimentare erau păstrate în depozite frigorifice, deși populația suferea de lipsuri grave.
Specialiștii CNSAS subliniază faptul că mecanismul economic funcționa independent de nevoile reale ale pieței. Centralizarea excesivă determina fabricile să producă conform unor planuri rigide, fără adaptare la consumul intern sau cererea externă.
Stocuri uriașe și metode ilegale de prelungire a valabilității
În octombrie 1986, un raport al Inspectoratului Județean Alba semnala existența unui stoc de 130 de tone de unt destinat exportului în URSS, cu termenul de valabilitate depășit. În loc să fie redistribuit populației, untul a fost reetichetat ilegal pentru a părea proaspăt.
Tot în Alba Iulia, în depozitul unei întreprinderi de covoare, erau stocate 110.000 metri pătrați de produse neexportate, în valoare de circa 31,5 milioane de lei, conform unei note a Securității. Stocurile de produse lactate deteriorate creșteau, iar conducerea industriei laptelui refuza să aprobe redistribuirea acestora pe piața internă.
Impactul asupra muncitorilor și economia disfuncțională
Continuarea producției sub presiunea centrului economic era în detrimentul muncitorilor ale căror salarii scădeau dacă nu se atingea indicatorul „marfă vândută și încasată”. Maiorul de Securitate Gheorghe Lupeș nota manifestările de nemulțumire ale personalului față de această situație: „În rândul personalului muncitor se comentează negativ faptul că în unitate este depozitată o cantitate așa de mare de unt care nu este solicitată la export, este supusă degradării iar pe piața internă nu se găsește acest produs”.
Moștenirea „tratului diferențiat” în percepția actuală
Această realitate economică a lăsat urme adânci în mentalitatea populației din România și din alte țări fost comuniste. Obsesia diferențelor de calitate între producția destinată Vestului și Estului este legată direct de această experiență.
Într-un comunicat, CNSAS precizează: „Regimul comunist, şi nu doar cel din România, nu a reuşit să-şi gestioneze resursele şi relaţiile economice. Centralizarea şi lipsa cuplării la mecanismele pieţei reale, reglate de cerere şi ofertă, au creat un comportament economic complet disfuncţional. Lipsa de corelare cu cererea din piaţă crea supraproducţie. La rândul ei supraproducţia genera stocuri care se răsfrângeau asupra activităţii muncitorilor, în consecinţă şi asupra salariilor acestora”.
Astfel, imaginea produselor „refuzate la export” trebuie înțeleasă în contextul unor mecanisme economice rigide, care au condus la risipă și la dificultăți majore pentru populația României din acea perioadă.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.g4media.ro”
