Miriam Bercovici, o figură emblematică a rezistenței și devotamentului, s-a stins din viață la 102 ani, lăsând în urmă o moștenire profundă – atât în istoria medicinei, cât și în conștiința colectivă.
Născută într-o familie evreiască din Botoșani, Miriam a trăit ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind deportată în Transnistria în 1941, alături de mii de alți evrei din România.
Adolescentă în timpul deportărilor, a fost martoră la cruzimi de neimaginat. A înregistrat suferințele trăite într-un jurnal de ghetou – astăzi păstrat în format audio – un document tulburător, dar esențial pentru memoria istorică a Holocaustului românesc.
După război, în ciuda traumelor și a pierderii unor membri ai familiei, Miriam Bercovici nu s-a lăsat înfrântă. A ales medicina și a devenit una dintre primele absolvente ale promoției postbelice de pediatrie. Și-a dedicat întreaga viață vindecării și binelui comun.
Timp de decenii, a lucrat la Spitalul Fundeni, unde a condus secția de oncopediatrie până în anul 1992. A format generații de medici și a salvat nenumărați copii în lupta lor cu cancerul. A fost exclusă din învățământul medical în 1961 din motive ideologice, dar nu a renunțat: a continuat să trateze bolnavi ca medic de cartier, medic școlar și voluntar în sprijinul vârstnicilor.
Supraviețuitoare a Holocaustului, medic dedicat, femeie de o rară demnitate, Miriam Bercovici a demonstrat că suferința nu trebuie să transforme inima în piatră. Dimpotrivă – a transformat răul în bine, ura în compasiune, potrivit adminis.ro
Prin dispariția ei, România pierde nu doar un medic excepțional, ci și un martor esențial al secolului XX. Povestea ei va dăinui, iar exemplul ei va rămâne o lecție de umanitate, curaj și altruism.
Scandal monstru într-un bar, tânăr scos în cătușe
Jun 24, 2025
Comunicat finalizare proiect PNRR în Orașul Bucecea
Jun 24, 2025