Teodor Coman, violist român la Orchestra Națională a Franței: o carieră construită prin pasiune, studiu și transmisie culturală
O carieră de excepție în muzica clasică
Teodor Coman este violist solo al Orchestrei Naționale a Franței de peste 30 de ani, profesor și muzician de cameră. Originar din România, el și-a construit o carieră remarcabilă în Franța, bazată pe studiu continuu, răbdare și pasiune pentru muzică. În impunătorul Auditorium al Radio France, acesta și-a manifestat convingerea că rolul său și al muzicienilor este de a transmite cunoaștere și emoție: „Suntem pe planeta asta ca să transmitem”, afirmă el.
Drumul către identitate și succes
Inițial, Teodor Coman a studiat vioara, dar a ales viola în căutarea unui sunet mai grav, definind astfel o identitate nouă: „Viola este între violoncel și vioară, un fel de ciment”. După studii la Conservatorul din București și un premiu obținut în 1986 la Concursul Internațional Maurice Vieux, a refuzat să rămână în Occident, dorind să-și finalizeze educația în România. Întoarcerea i-a adus restricții din partea regimului comunist, dar în 1989 a reușit să se stabilească în Franța, unde a obținut un post la Orchestre National d’Île-de-France și ulterior la Orchestra Națională a Franței.
Interpretarea muzicii contemporane și colaborările notabile
La Orchestra Națională a Franței, disciplina impusă de dirijorii cu care a lucrat, precum Charles Dutoit sau Cristian Măcelaru (dirijor și director muzical român al orchestrei), susține interpretarea unor lucrări diverse, adesea noi. Despre lucrările contemporane spune: „Tu trebuie să găsești notele, asta este fantastic, e ca prima oară când pui piciorul pe lună”. Performanța continuă să fie o provocare zilnică pentru muzician.
Despre George Enescu și cultura română
Unul dintre proiectele importante conduse de Cristian Măcelaru este înregistrarea integralei lucrărilor lui George Enescu. Teodor Coman remarcă dificultatea specifică operei compozitorului: „Enescu e atât de genial încât ar fi putut scrie în orice stil, de altfel, ceea ce a și făcut… De asta e dificil de interpretat.” Coman critică lipsa susținerii adecvate pentru manuscrisele lui Enescu din România: „E bizar că există bani pentru Festivalul Enescu, dar pentru manuscrisele lui Enescu nu. Cum e posibil? Vorbim despre același lucru, despre cultură.”
Educație, tradiție și speranțe
Violilstul consideră că școala românească de muzică a fost fundamentul dezvoltării sale și că aceasta are o sensibilitate aparte, vizibilă în colaborările sale cu alți muzicieni români. Activitatea sa include și implicarea în educația muzicală a tinerelor generații. „Studiul unui instrument este similar cu yoga. Este o cunoaștere de sine… Este o călătorie interioară”, spune el, subliniind importanța studiului și a pasiunii în această profesie.
Teodor Coman continuă să activeze la cel mai înalt nivel muzical în Franța, menținând o legătură strânsă cu România și cu tradiția sa muzicală, în timp ce împărtășește valori și experiențe culturale deosebite publicului internațional.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „culturaladuba.ro”
