Escaladarea conflictului dintre SUA și Iran: avertismentul generalului Ben Hodges despre riscurile unui război global
Avertismentul generalului Ben Hodges
Generalul Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa, a exprimat în cadrul podcastului Trump Report îngrijorări privind posibilitatea ca actualul conflict între Statele Unite și Iran să fie considerat în viitor începutul unui război mult mai amplu. Hodges afirmă: „Probabil că va fi numit Al Treilea Război Mondial peste 10 ani, când istoricii se vor uita înapoi la asta”. El subliniază necesitatea unei abordări strategice, precizând că „este corect să spunem că acesta este un conflict global și ar trebui să gândim strategic despre asta”.
Semnificația atacurilor recente
Discuția a fost declanșată de imagini cu o navă de război iraniană scufundată de un submarin american, moment considerat de Hodges cu impact simbolic puternic. El menționează: „Când am văzut videoclipul, mi-a amintit imediat de lucruri din Al Doilea Război Mondial. Nu știu dacă ‘șocant’ este cuvântul potrivit, dar am avut reacția: wow, nu am mai văzut așa ceva în viața mea.”
Obiective neclare în conflict
Generalul ridică problema lipsei unui scop strategic clar: „Nu este clar. Am auzit multe justificări: să împiedicăm Iranul să obțină arme nucleare, să oprim rachetele balistice, să blocăm sprijinul pentru terorism sau să protejăm protestatarii. Toate sunt lucruri bune, dar puse laolaltă nu reprezintă un obiectiv strategic final.” Lipsa unei direcții clare face planificarea militară dificilă și crește riscul unor acțiuni neprevăzute, cum ar fi trimiterea trupelor pe teren.
Extinderea regională a conflictului
Deși oficial Washingtonul exclude o intervenție terestră majoră, generalul consideră că aceasta este puțin probabilă din cauza opoziției politice interne: „Baza politică a președintelui este puternic împotriva acestui lucru. Acesta este exact genul de război despre care Trump a spus că nu îl va începe niciodată.” Conflictul ar putea, însă, să se extindă rapid în regiune, având loc recente explozii și atacuri în diverse țări precum Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrain, Azerbaidjan, Cipru și Beirut.
Structura puterii iraniene
Chiar și după eliminarea liderului suprem iranian, Hodges nu consideră că ura de putere din Iran a fost destabilizată: „Nu sunt sigur că liderul suprem era de fapt liderul real. Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice este adevărata putere în Iran.” Pentru IRGC, supraviețuirea devine o formă de victorie: „Dacă supraviețuiesc, vor crede că au câștigat războiul, pentru că Statele Unite și Israelul nu au reușit să îi elimine.”
Importanța strategică a Strâmtorii Hormuz
O armă strategică majoră a Iranului este controlul asupra Strâmtorii Hormuz, o rută energetică vitală la nivel global. Hodges afirmă că aceasta reprezintă „punctul de presiune suprem împotriva Occidentului”. El explică că deși SUA sunt aproape autosuficiente energetic, alte puteri precum China depind considerabil de petrolul din Golful Persic. Totodată, creșterea prețurilor la petrol avantajează Rusia, care are nevoie de venituri din exporturi.
Divergențe între SUA și Israel
Generalul semnalează o posibilă diferență între obiectivele Washingtonului și cele ale Israelului. Pentru israelieni, momentul poate fi perceput ca o șansă unică de a elimina complet Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice: „Dacă aș fi planificator israelian, m-aș gândi că acum putem distruge complet IRGC și rețelele sale.” În schimb, strategia americană pare mai flexibilă și mai puțin bine definită, președintele neidentificând un scop final clar.
Tensiuni cu aliații occidentali
Hodges avertizează că relațiile cu aliații occidentali pot crea dificultăți operaționale, reclamând un „dispreț față de aliați” manifestat de administrație. Cu toate acestea, colaborarea militară și de intelligence cu Marea Britanie rămâne solidă.
Contextul global al conflictului
Fostul comandant american consideră că războiul cu Iranul face parte dintr-un cadru geopolitic mai amplu. Rusia este implicată în războiul din Ucraina și în conflicte hibrid cu Europa, iar Iranul sprijină Rusia și grupări militante din Orientul Mijlociu. De asemenea, Coreea de Nord furnizează muniție și tehnologie, iar China susține indirect Rusia și colaborează cu Iranul. Hodges subliniază interconectarea acestor conflicte.
Lipsa unui final strategic definit
În final, generalul revine la problema principală: „Prima mea întrebare este mereu aceeași: ce vrem să se întâmple la final?” Lipsa unei astfel de direcții strategice poate genera mai multă instabilitate decât soluții. Hodges concluzionează: „Să creezi doar tulburări în Iran nu este o strategie. Trebuie să știm exact ce rezultat strategic urmărim.”
