Studii evidențiază legătura dintre supraprotecția parentală și creșterea anxietății și depresiei la tineri
Overparenting-ul și impactul asupra sănătății mintale a copiilor
Analiza a 52 de studii realizată de cercetătorii Qi Zhang de la Universitatea Wisconsin-Madison și Wongeun Ji de la Handong Global University arată că supraprotecția exagerată a părinților este asociată cu niveluri ușor mai ridicate de anxietate, depresie și alte simptome internalizate, precum temeri, îngrijorare persistentă sau retragere socială. Majoritatea participanților la aceste studii aveau în jur de 20 de ani, astfel că rezultatele reflectă în principal sănătatea mintală a adolescenților și tinerilor adulți. Legătura a fost observată pe scară largă, indiferent de cultură sau nivelul venitului, ceea ce sugerează un fenomen generalizat.
Definirea overparenting-ului în cotidian
Supraprotecția parentală nu trebuie confundată cu simpla implicare. Ea presupune intervenții frecvente și rapide ale părinților în viața copilului, inclusiv în situații minore, precum medierea fiecărui conflict social, rescrierea e-mailurilor pentru școală sau negocierea cu antrenorii. O analiză sistematică din 2022, condusă de Stine L. Vigdal, confirmă în mare măsură corelația între acest stil de parenting și anxietate sau depresie, menționând însă că relația cauză-efect nu este clar stabilită.
Autoreglarea – o competență esențială pentru reziliență
Termenul de “reziliență” este adesea echivalat cu aceea de autoreglare, definită ca abilitatea de a-și gestiona emoțiile și comportamentul fără intervenția constantă a altora. Conform lui Marc Brackett, de la Yale Center for Emotional Intelligence, reglarea emoțiilor reprezintă „un set de abilități intenționate, învățate, pentru a gestiona emoțiile în mod eficient”. Cercetările arată că jocul liber, mai ales cel nestructurat și riscant, dezvoltă această abilitate. Studiul pe termen lung al Australiei realizat de Yeshe Colliver a evidențiat că timpul petrecut în jocuri libere în grădiniță este corelat cu o autoreglare mai bună la câțiva ani după.
Factorii mediului și mobilitatea redusă a copiilor
Mobilitatea independentă a copiilor a scăzut din cauza traficului intens și a reglementărilor stricte impuse, reflectate într-un studiu realizat de Policy Studies Institute. În plus, politicile școlare, studiate în 2024 sub coordonarea Aletheei Jerebine, sunt orientate în principal spre gestionarea riscurilor, dar nu și spre stimularea jocului activ, ceea ce limitează oportunitățile copiilor de a experimenta și învăța din situații reale.
Micile momente care construiesc reziliența
Cercetările subliniază importanța oferirii copiilor de ocazii adecvate pentru a lua decizii, a gestiona frustrările și a rezolva probleme mărunte, condiții esențiale pentru dezvoltarea rezilienței. Studiile existente indică o relație complexă între stilurile parentale, mediu și sănătatea mintală a tinerilor, ceea ce recomandă o abordare echilibrată și nuanțată în sprijinirea copiilor spre autonomie și autoreglare.
