Cristi Chivu, despre copilăria petrecută în România comunistă și influența tatălui său în carieră
Cristi Chivu, fostul fotbalist și antrenor al echipei Inter Milano, a acordat un interviu amplu presei italiene în care a vorbit despre originile sale, copilăria în România sub regimul comunist, dar și despre pierderea timpurie a tatălui său și impactul asupra vieții și carierei sale.
Copilăria lui Cristi Chivu în comunism
Cristian Chivu a rememorat copilăria petrecută în orașul Reșița în timpul regimului comunist. În interviu, el a declarat:
„Eram un copil fericit. Aveam puține lucruri, doar cele permise de regimul comunist din România. Dar am crescut cu educația primită de la părinții mei, bucurându-mă din plin de copilărie… Eram pasionat de fotbal, pentru că tatăl meu era un fost jucător. Pe atunci era antrenorul unei echipe de amatori.”
Chivu a descris și momentul în care a decis să devină fotbalist, la vârsta de nouă ani, sub influența tatălui său:
„Visul meu era să am un salariu. Așa cum făceau părinții mei, își numărau economiile la sfârșitul lunii și le ascundeau. Voiam să fiu ca tatăl meu.”
Amintiri din timpul Revoluției din 1989
Fostul fundaș a evocat și perioada dramatică din timpul căderii regimului lui Nicolae Ceaușescu:
„Tatăl meu era inginer secund într-o fabrică de arme. Într-o seară, tata s-a întors acasă și ne-a spus că trebuie să meargă să păzească strategice, iar noi nu trebuia să ieșim din casă, pentru că la Timișoara începuseră să tragă asupra manifestanților… Am trăit acea noapte cu mare anxietate.”
El a vorbit, de asemenea, despre lipsurile din acea perioadă și semnificația conceptului de libertate pentru un copil:
„Vreți adevărul? Posibilitatea de a avea lucruri… Libertatea era să ai o felie de șuncă, un pătrat de ciocolată. Vă vine să credeți că am mâncat prima mea banană la opt ani?”
Pierderea tatălui și responsabilitatea în carieră
Chivu a relatat și despre pierderea tatălui său, când avea 16 ani și jumătate, un moment decisiv pentru maturizarea sa:
„A fost singurul obiectiv al vieții mele: să-i demonstrez că știu să fac lucruri frumoase și corecte, ca un băiat matur… În ziua în care a plecat, eram în cantonament, am apucat să-mi iau rămas bun… A doua zi, așa cum și-ar fi dorit el, eram pe teren pentru un meci.”
El a făcut o paralelă între rolul de antrenor și cel de tată, explicând că autoritatea în sport nu se bazează pe distanță, ci pe comportament și dedicație:
„Copiii sunt copii toată viața. Eu îi fac pe jucătorii mei să înțeleagă că aș face orice pentru ei… Autoritatea nu vine dintr-un rol, ci dintr-un mod de a fi.”
În final, Chivu a afirmat că unul dintre cele mai importante gesturi față de mama sa a fost achiziționarea unei case, un simbol al recunoștinței pentru sacrificiile acesteia:
„Mândria ei a fost răsplătită prin cariera mea, prin faptul că am studiat și că mi-am ținut promisiunea făcută tatălui meu.”
Acest interviu oferă o perspectivă detaliată asupra vieții și valorilor care au modelat cariera unuia dintre cei mai cunoscuți fotbaliști români.
