Prietnia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă: un an de legătură strânsă la Iași
Mihai Eminescu și Ion Creangă, două dintre cele mai marcante figuri ale literaturii române, au legat o prietenie strânsă în vara anului 1875, când poetul a fost numit revizor școlar în Iași. Relația lor a durat aproximativ un an și a reprezentat o perioadă plină de colaborare, schimb de idei și activități comune.
Întâlnirea și începutul prieteniei
Eminescu revizor școlar în 1875
La 1 iulie 1875, Mihai Eminescu este numit revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui de către ministrul educației, Titu Maiorescu. În această poziție, el organizează o consfătuire a cadrelor didactice, unde remarcă prestația lui Ion Creangă, învățător la Școala nr. 2 Păcurari, menționând în raportul său pentru ministru: „Știa mii de versuri populare care de care mai frumoase și mai hazlii” și „nu mai înceta cu frumoasele sale snoave, glume, istorii poznașe, fel și chip…”.
Ulterior, cei doi s-au întâlnit și au mers împreună la crâșma „Bolta Rece”, unde au discutat și au legat relația care avea să dureze.
O prietenie la Junimea și în orașul Iași
Discuții și petreceri până în zori
Conform mărturiilor lui George Panu în „Amintiri de la Junimea”, Eminescu și Creangă petreceau mult timp împreună, participând la adunările Societății Junimea și petrecând nopțile în localuri din Iași. Panu descrie atmosfera astfel: „Plecau amandoi și se înfundau pe la vre-o crîşmă… acolo nu se puneau pe băut… se puneau să trăiască o viaţă care le plăcea lor, viaţa simplă şi primitivă”.
În septembrie 1875, Eminescu îl introduce pe Creangă în cercul Junimii, unde acesta citește prima sa povestire, „Soacra cu trei nurori”, ce primește un succes răsunător.
Despărțirea și ultimele întâlniri
Mutarea lui Eminescu la București
Pe 3 iunie 1876, Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar și, după o scurtă perioadă în care este redactor la ziarul „Curierul de Iași”, se mută în București în 1877, unde lucrează la redacția „Timpul”. Creangă îi oferă adăpost pentru o perioadă scurtă.
Relația lor de prietenie este afectată de distanță și starea sănătății lui Eminescu, iar în 1883 Creangă află din presă despre starea gravă a poetului. Cei doi se reîntâlnesc pentru o scurtă perioadă, însă situația nu mai este aceeași. După moartea lui Eminescu, în iunie 1889, Creangă se îmbolnăvește și moare în aceeași anul, la doar câteva luni distanță.
Prietnia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă rămâne una dintre cele mai importante legături din cultura română, ilustrând conexiunea dintre două genii ale literaturii naționale în perioada în care au trăit aproape în proximitate la Iași.
