Regizorul ucrainean Ihor Volochii documentează realitatea localnicilor de pe linia frontului printr-o călătorie cu bicicleta
O călătorie de 1.500 km de-a lungul frontului ucrainean
Regizorul și producătorul de film documentar **Ihor Volochii**, însoțit de prietenul său german, Sebastian, a străbătut în 2023 un traseu de aproximativ 1.500 de kilometri pe bicicletă, din **Șostka până în Herson**. Parcursul a avut loc de-a lungul frontului conflictului armat din estul Ucrainei, prin localități recent eliberate de forțele ucrainene. Pe parcurs, cei doi au discutat cu localnici afectați direct de război, au strâns fonduri pentru armata ucraineană și au realizat un film documentar intitulat **„Ride the Line”**. Filmul ilustrează poveștile oamenilor din zone devastate și a fost prezentat la festivaluri internaționale, inclusiv la New York.
De ce localnicii nu părăsesc zonele bombardate
În contextul continuării conflictului și al extinderii atacurilor rusești, regizorul explică de ce numeroși ucraineni aleg să nu-și părăsească satele și orașele situate aproape de linia frontului. Volochii afirmă: „Uneori, casa este tot ce are un om. Și nu este ușor să renunți pur și simplu la tot, mai ales pentru persoanele în vârstă, care s-ar putea să nu aibă unde să se ducă și pe nimeni care să le aștepte în altă parte”. El mai subliniază că în prezent „nu există niciun loc complet sigur în Ucraina”, ceea ce complică și mai mult decizia de a pleca.
Povești de viață și pierderi personale
Filmul surprinde realitatea dură a războiului prin mărturii ale localnicilor. În **Trosteaneț**, un singur locatar povestește despre pierderi și despre viața sub ocupație. În **Ohtîrka**, un bărbat își amintește de fiul dispărut în urma unui atac. În apropiere de **Harkov**, o femeie în vârstă relatează despre fiul pierdut în conflict și făcea legătura cu tragediile din al Doilea Război Mondial. Mărturiile reflectă dramele individuale care coexistă cu viața de zi cu zi în zonele de conflict.
Reacții la film și perspective asupra rezilienței
Filmul a fost bine primit de public, primind unele ovații în picioare la festivaluri, deși nu au lipsit și critici care îl consideră propagandă. **Ihor Volochii** afirmă: „Nu poți mulțumi pe toată lumea, iar în era internetului de astăzi, criticile de un fel sau altul sunt inevitabile”. Despre reziliența oamenilor, regizorul spune că nu are un răspuns simplu, dar consideră că este vorba despre „capacitatea umană de a se adapta la orice condiții” și „nevoia de a-ți continua viața, indiferent de circumstanțe”.
Un traseu imposibil în prezent
În prezent, o nouă călătorie pe același traseu este imposibilă, deoarece multe dintre localitățile vizitate între **Șostka și Herson** sunt fie ocupate, fie extrem de periculoase. Volochii precizează: „Există, de asemenea, orașe […] unde în fiecare zi, civili obișnuiți sunt uciși în urma atacurilor cu drone.”
Astfel, documentarul realizat de Volochii oferă o perspectivă directă asupra vieții în zonele afectate de conflict, reflectând atât tragediile personale, cât și modul în care reziliența umană continuă să se manifeste în condiții extreme.
