Imigrația, o provocare majoră pentru Europa: explicațiile profesorului Adrian Papahagi privind situația României
Europa se confruntă din ultimele decenii cu o presiune migratorie accentuată, care a modificat semnificativ structura societăților vestice. State precum Franța, Germania și Marea Britanie au apelat la forță de muncă externă pentru a-și acoperi deficitul pe piața de muncă, însă integrarea numeroaselor comunități de imigranți continuă să ridice dificultăți majore. În acest context, profesorul Adrian Papahagi oferă o perspectivă asupra diferențelor dintre situația din vestul Europei și cea din România.
Contextul migrației în Uniunea Europeană
Datele oficiale arată că, în 2024, aproape 6 milioane de persoane au imigrat în statele UE, dintre care 4,2 milioane provin din afara Uniunii. Spania și Germania au fost primele destinații, cu 1,29 milioane, respectiv 1,08 milioane imigranți. Totodată, circa 45 milioane de persoane din UE sunt născute în afara granițelor acesteia.
Populația musulmană a crescut și ea, cu aproximativ 46 de milioane în Europa, reprezentând 6% din populație, cu procentaje mai ridicate în țări precum Franța (8,3%) sau Belgia (7,5%). România se bazează tot mai mult pe forță de muncă străină, guvernul stabilind un contingent de 100.000 de lucrători străini pentru 2025 și 90.000 pentru 2026. Peste 214.000 de cetățeni non-UE se află acum în România, majoritatea din țări asiatice precum Nepal, Sri Lanka, Vietnam, Bangladesh și Pakistan.
Perspectivele lui Adrian Papahagi asupra migrației în Europa
Profesorul amintește că statele occidentale au încurajat imigrația pentru a acoperi lipsurile forței de muncă, însă fenomenul a devenit problematic:
„Situația este gravă, fiindcă imigrația a devenit, dintr-un fenomen dorit, un fenomen aproape impus sau suportat, tolerat. (…) oricare grup mai mare care vine din lumea a treia forțează granițele și intră în Europa, ceea ce este (…) ilegal și nedorit”.
Acesta evidențiază faptul că ritmul rapid al imigrației poate genera tensiuni sociale, amintind de incidentul din Ceuta, unde zeci de mii de migranți marocani au pătruns în exclava spaniolă într-o singură zi.
„Astfel încât această imigrație începe să semene foarte mult cu o invazie”, a precizat Papahagi.
Diferențele esențiale ale României față de Europa Occidentală
Profesorul identifică patru factori care fac ca România să nu se confrunte cu aceleași probleme ca Franța sau Germania: poziția geografică, lipsa unui trecut colonial, nivelul de trai mai scăzut și o politică migratorie mai bine controlată.
„Patru la mână, se pare că totuși statul român a învățat un pic din situația occidentală și controlează mai bine imigrația, (…) decât să-ți deschizi granițele și să lași să intre necontrolat sute de mii de oameni”, a explicat.
România are nevoie de muncitori străini în anumite sectoare, cum ar fi construcțiile, salubritatea și ospitalitatea, iar imigrația legală este privită ca un fenomen util:
„România, care s-a depopulat în ultimii 35 de ani și care a pierdut 5-6 milioane de oameni, sigur că are nevoie (…) de forță de muncă”.
Alte dimensiuni ale migrației legate de diaspora românească
Profesorul subliniază și provocările legate de întoarcerea în țară a românilor din străinătate, care pot pune presiune pe sistemul de sănătate, mai ales dacă aceștia nu au contribuit suficient financiar la acesta în perioada petrecută în Occident.
Situația migrației în Europa și în România reflectă dinamici diferite, iar România își menține capacitatea de a gestiona mai bine fluxurile migratorii datorită poziției sale și politicilor specifice privind muncitorii străini. Afirmațiile profesorului Adrian Papahagi oferă o perspectivă detaliată asupra diferențelor dintre modelul occidental și nevoile țării noastre în materie de imigrație.
