Aderarea Ucrainei și Republicii Moldova la UE: provocări și oportunități pentru agricultura europeană
Suprafața agricolă a Ucrainei versus statele membre UE
Chiar și după pierderea Crimeei și a unei părți din regiunea Donbas, Ucraina dispune de o suprafață agricolă utilizabilă de 32 de milioane de hectare, dintre care 26 milioane sunt cultivate. Aceasta este de două ori mai mare decât suprafața agricolă din Franța (17 milioane hectare) și de trei ori față de cea din Spania și Polonia (11 milioane hectare fiecare), conform datelor Băncii Mondiale. În cazul aderării, Ucraina ar deveni principalul producător de cereale și plante oleaginoase din UE.
Republica Moldova are o suprafață de teren agricol de 1,87 milioane de hectare, iar integrarea ei în UE a evoluat paralel cu cea a Ucrainei, beneficiind de susținerea candidaturii acesteia, dar rămânând supusă propriei evaluări.
Provocările integrării agricole
Capitolul agriculturii este descris drept „unul dintre cele mai dificile din procesul de aderare la UE”, potrivit cercetătoarei Elsa Régnier de la Sciences Po. Importanța Politicii Agricole Comune (PAC), care reprezintă între 23% și 25% din bugetul UE, și vulnerabilitatea exploatațiilor agricole sunt factori esențiali. Comisia Europeană recunoaște că Ucraina și Moldova „vor avea nevoie de timp și efort” pentru adaptarea politicilor comunitare.
Solul ucrainean este renumit pentru fertilitatea sa, reprezentată prin cernoziom, un tip de sol bogat în humus, ce conferă rezistență crescută la tehnicile agricole moderne.
Adaptarea și tensiunile regionale
Deși invazia Rusiei a afectat grav infrastructura agricolă ucraineană, țara a reușit să mențină exporturile prin portul Odesa și prin noi rute suportate de state ca România și Polonia. Cu toate acestea, au apărut tensiuni regionale, iar țări precum Ungaria, Polonia și Slovacia au impus restricții temporare asupra importurilor ucrainene.
Fermierul român Dănuț Andruș, implicat anterior în proteste împotriva produselor ucrainene, și-a nuanțat poziția, afirmând: „Nu mi se pare bine, pentru că vor destabiliza piața, dar fiecare popor are dreptul să facă ce vrea; dacă respectă regulile, nu am nicio problemă”.
Opțiuni pentru viitoarea extindere
Extinderea către Ucraina și Moldova ar reprezenta o creștere a suprafeței agricole cu 28% pentru UE, situându-se între extinderile din 1986 și 2004-2007. Specialistul Yves Le Morvan explică că modelul agricol ucrainean, moștenit din perioada sovietică, se bazează pe exploatații mari, diferit de structura europeană, ceea ce complica integrarea.
Două opțiuni sunt luate în calcul: o aderare parțială sau o reformă profundă a PAC, inclusiv protecții extinse în timp.
Experiența Republicii Moldova în integrare
Republica Moldova a făcut pași semnificativi prin Acordul de Asociere și operarea în Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA), care a deschis accesul pe piața UE pentru produsele agricole moldovenești. Fermierul Daniel Leahu subliniază însă dificultățile legate de respectarea standardelor europene fără sprijin financiar: „Noi producem deja conform regulilor Uniunii Europene, dar fără sprijinul de care beneficiază fermierii europeni”.
Perspective și riscuri pentru fermierii din regiune
Fermierii din Ucraina și Moldova se confruntă cu costuri ridicate de adaptare, subcapitalizare și o piață competitivă. Alexandru Slusari, fost director al Asociației Forța Fermierilor, atrage atenția asupra riscului dispariției agriculturii mici și mijlocii fără fonduri de preaderare și perioade de tranziție.
Structura specifică a exploatațiilor agricole ucrainene, cu ferme medii și mari, ridică provocări legate de concurență și adaptare la normele UE.
Procesul de aderare al Ucrainei și Republicii Moldova reprezintă un context complex care implică ajustări legislative, economice și sociale în agricultură. În același timp, această extindere poate influența semnificativ piața agricolă europeană și politicile viitoare ale UE în domeniu.
