De la deciziile din ’90 la paralizia de azi. De ce nu poate fi România lider regional
Moștenirea anilor ’90 și timizitatea în politica externă
Politologul Cristian Nițoiu, expert în fostul spațiu sovietic și cercetător la Loughborough University din Londra, consideră că originile lipsei performanței României în politica externă actuală se regăsesc în deciziile luate de clasa politică între 1990 și 1993. Nițoiu subliniază că, încă de atunci, România a manifestat o poziție excesiv de timidă în relațiile cu vecinii din Est, în special cu Rusia, evitând conflictele și preferând compromisurile.
Primul președinte post-revoluționar, Ion Iliescu, este menționat ca exemplu al acestei politici de menținere a țării în sfera de influență rusă. „Toate acele discuții de acum două sau trei decenii rămân profund actuale, în condițiile în care deciziile de atunci au lăsat România fără pârghii de negociere. România a rămas la fel de timidă și azi precum era în acei ani”, explică Nițoiu.
Reprezentarea redusă și lipsa ambițiilor la nivel european
România se confruntă cu un deficit semnificativ la nivelul funcțiilor de conducere în instituțiile europene, deși numeroși români lucrează în structurile UE. Potrivit specialistului, majoritatea românilor din Bruxelles ocupă poziții junior sau intermediare, fără acces la decizii strategice: „În Bruxelles sunt foarte mulți români… dar nu au reușit să promoveze pe funcții de putere”.
Nițoiu atrage atenția asupra faptului că politica externă românească este adesea dictată de diplomații de carieră și serviciile de informații, în timp ce clasa politică preferă să evite implicarea activă, temându-se de posibilele consecințe externe. „Politicienii în general, ori din frică de a nu greși, ori din frică de a nu atrage atenție externă asupra lor, au ezitat să se implice pentru a susține cu adevărat interesele țării.”
Complexul de stat candidat și discursul divisiv
Nițoiu consideră că România încă nu și-a asumat pe deplin statul de membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. El menționează: „Încă mai acționăm ca și cum am fi oarecum pe la margine sau am aștepta să intrăm în Uniunea Europeană, cel puțin la nivel politic.”
Această stare de spirit se reflectă și în polarizarea puternică a scenei politice, divizând între forțe „pro-europene” și „suveraniste”, uneori într-un mod nociv pentru coeziunea națională. Nițoiu observă că astfel de discursuri alimentează prăpastia din societate, iar violența verbală crește de ambele părți.
Gestionarea securității la granița cu Ucraina și invitația la o abordare activă
În contextul problemelor de securitate legate de incidentele provocate de drone rusești la granița cu Ucraina, România a adoptat o poziție precaută, invocând dreptul internațional. Cu toate acestea, Nițoiu susține că „România și alte state care sunt vecine cu Ucraina trebuie să încerce să doboare dronele rusești în colaborare cu ucrainenii încă înainte să ajungă pe teritoriul țărilor lor.”
El respinge argumentul că o astfel de intervenție ar transforma România într-un stat beligerant, subliniind că susținerea militară a Ucrainei este deja un act de cobeligeranță.
Politologul Cristian Nițoiu evidențiază că România continuă să se confrunte cu efectele deciziilor din primii ani post-comunism, manifestând timiditate și lipsă de ambiție în politica externă. Această stare influențează atât reprezentarea redusă în instituțiile europene, cât și modul în care sunt gestionate provocările regionale actuale.
