Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică drepturile angajaților privind zilele de concediu neefectuate
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis o decizie importantă referitoare la modul în care se pot valorifica zilele de concediu de odihnă neefectuate de angajați după încetarea raportului de muncă sau de serviciu. Decizia stabilește clar că expirarea celor 18 luni în care concediul poate fi reportat nu duce automat la pierderea dreptului de compensare bănească.
Condițiile compensării zilelor de concediu neefectuate
Potrivit Deciziei nr. 40/2026 a ÎCCJ, prescripția în privința dreptului la compensare în bani pentru concediul neefectuat este de trei ani, calculată de la data încetării raportului de muncă sau de serviciu, și nu de la expirarea perioadei de 18 luni pentru reportul concediului.
ÎCCJ subliniază că expirarea celor 18 luni nu este suficientă pentru a considera zilele de concediu pierdute. În acest sens, instanța precizează:
„1. Dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea de a-și efectua concediul anual, dreptul la compensarea în bani poate exista și pentru zilele care depășesc această perioadă.
2. În schimb, dacă angajatului i s-a oferit efectiv posibilitatea de a-și efectua concediul, dar acesta a ales să nu îl efectueze, dreptul la compensarea în bani pentru acele zile nu există.”
Aplicarea deciziei în cazul polițiștilor de penitenciare
Situația zilelor de concediu neefectuate este relevantă și pentru polițiștii de penitenciare, a căror activitate este reglementată și de prevederi ale legislației muncii. Legea nr. 145/2019, la articolul 200, permite completarea dispozițiilor statutare cu normele dreptului muncii.
ÎCCJ evidențiază faptul că:
„În esență, nu este suficient să se spună că anumite zile de concediu sunt ‘mai vechi de 18 luni’, ci trebuie analizat dacă polițistului de penitenciare i-a fost oferită în mod efectiv posibilitatea de a beneficia de concediul respectiv.”
Instanța avertizează că în structurile sistemului penitenciar, unde există un deficit cronic de personal și dificultăți în efectuarea concediilor, invocarea perioadei de 18 luni ca motiv pentru pierderea dreptului poate fi contestată.
Termene și evaluarea situației fiecărui caz
Data încetării raportului de muncă sau de serviciu constituie punctul de referință pentru debutul termenului de prescripție de trei ani în vederea solicitării compensațiilor bănești. Totodată, ÎCCJ precizează că fiecare situație trebuie analizată concret, ținându-se cont de modul în care angajatorul a asigurat posibilitatea efectuării concediului.
Decizia nu impune automat transformarea zilelor restante în bani, ci impune o verificare riguroasă a respectării dreptului la concediu de odihnă.
—
Aceste clarificări juridice oferă transparență asupra drepturilor angajaților și asigură un cadru legal aplicabil în diverse domenii profesionale, inclusiv în sistemul penitenciar.
Citeste articol integral
Sursa & Foto Credit- „www.wowbiz.ro”
