Adi Chică-Roşă s-a transferat la Petrolul Ploieşti în această vară, după ce şi-a început cariera la FC Botoşani. Totuşi, parcursul său a fost anevoios, cu o perioadă lungă de pauză în care s-a dus să muncească în Olanda, din cauză că nu a fost dorit, imediat după juniorat.
Adi Chică-Roşă este un produs al lui FC Botoşani, iar cele mai bune cifre le-a avut pentru FC Buzău, cu 30 de goluri, în 73 de meciuri. Pentru următoarele două sezoane, vârful va fi în lotul lui Petrolul, însă până la echipa de tradiţie a trecut peste mai multe obstacole.
Când a devenit major, actualul atacant al “lupilor galbeni” a luat viaţa în piept şi s-a dus să muncească în Olanda.
“Am început junioratul la FC Botoşani. A fost primul pas într-un drum plin de speranţe. După o perioadă petrecută acolo, a urmat o pauză lungă de un an şi jumătate în care nu am mai jucat fotbal. Am fost nevoit să plec la muncă în Olanda. A fost o decizie grea, dar necesară.
După acea perioadă, m-am întors în România, iar anul a fost unul extrem de greu, în care încercam să-mi regăsesc pasiunea. Am început să joc din nou, de jos, din Liga a 4-a. Am urcat pas cu pas, până în Liga 1. Am stat patru ani şi jumătate în Liga a 2-a, iar anul trecut am ajuns, în sfârşit, să joc în prima ligă pentru FC Botoşani. A fost momentul pe care îl visam de ani de zile.
(n.r. - De ce s-a lăsat de fotbal la un moment dat) Am fost şi sunt pasionat de fotbal, dar din păcate, la un moment dat, nu mai aveam unde să joc. A fost o lipsă de continuitate, iar fără meciuri şi antrenamente constante, e imposibil să progresezi. Nu a fost o decizie luată pe grabă. Am simţit nevoia să plec şi să fac ceva concret, să pot trăi decent.
Nu era vorba despre bani, că oricum juniorii sunt plătiţi foarte puţin. Problema era că nu aveam unde să mă antrenez sau să joc constant. La Botoşani nu aveam şanse reale, şi nici alte opţiuni clare nu se conturau în acel moment”, a recunoscut Adi Chică-Roşă.
Ajuns în ”Ţara Lalelelor”, atacantul şi-a dat seama că totuşi fotbalul ar putea fi salvarea sa, scrie orangesport.ro
“În Olanda am lucrat într-o seră, la cules de flori. Am fost împreună cu nişte prieteni şi nu regret deloc această experienţă. M-a scos din zona de confort. Mi-am dat seama de multe lucruri, printre care şi faptul că sportul, chiar dacă nu e pentru toată viaţa, e o şansă pe care trebuie să o apreciezi.
După 2-3 luni, am realizat că nu îmi doresc să rămân acolo. Nu voiam să stau la flori. Voiam să joc fotbal. Munca fizică de acolo era grea: te trezeai la 4-5 dimineaţa, lucrai până seara. La fotbal, ai 3-4 ore pe zi de efort, dar apoi eşti liber şi e altceva.
Am plecat împreună cu soţia mea. Nu aveam nimic, şi ne-am gândit să ne punem pe picioare. Nu a fost vorba să ne îmbogăţim, ci doar să ne descurcăm, să fim independenţi. În România, dacă nu ai un loc sigur de muncă, nu câştigi suficient şi eşti forţat să pleci.
Câştigam, împreună cu soţia, în jur de 2400 de euro. Nu era o muncă grea, doar că era plictisitoare. Culegeai florile şi le puneai pe bandă”, a adăugat noul atacant de la Petrolul.
