Conflictul locuitorilor din Astley cu compania Whistl din cauza unui mega-depozit industrial domină atenția comunității din Greater Manchester
Protestele sătenilor față de depozitul Whistl
Locuitorii satului Astley, situat în comitatul Greater Manchester, și-au exprimat nemulțumirea față de un depozit industrial înalt de 18 metri, operat de compania Whistl. Fostul detectiv polițist Stephen Retford, pensionat în 2006, a declarat că situația a afectat profund viața comunității. El a spus că „Zgomotul te trezește la ora două noaptea și nu mai poți adormi la loc. De mai bine de un an nu am mai avut parte de o noapte de somn cum se cuvine. Este un iad în care trăim”.
În cadrul unei anchete publice organizate în această săptămână, sătenii încearcă să blocheze planurile companiei de a desfășura activități non-stop cu zeci de camioane de mare tonaj și remorci. Mulți locuitori se plâng de impactul zgomotelor produse de depozit, care provoacă insomnie și stres.
Reacții din partea autorităților și context național
Fostul primar al Greater Manchester, Andy Burnham, actualmente prim-ministru, și succesoarea sa în funcție, Bev Craig, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acest proiect. Craig a punctat că „Industria tradițională nu s-ar fi apropiat niciodată atât de mult de casa dumneavoastră. Atunci de ce poate industria nouă să facă acest lucru?”.
Acest caz reflectă o problemă mai amplă din Marea Britanie, unde megastructurile industriale și centrele de date „hyperscale” au început să genereze tensiuni în comunități locale. În această regiune, planuri similare au stârnit controverse, iar consiliul local din Wigan a aprobat proiectul în pofida opoziției unor parlamentari și a numeroși locuitori.
Impactul asupra vieții cotidiene a locuitorilor
Polițista anonimă care locuiește lângă depozit a povestit că fiul ei autist de 10 ani refuză să petreacă timp în grădină din cauza „zgomotului continuu, de huruit”. De asemenea, fiica sa, în vârstă de opt ani, spune că „o urăște. Chiar îi este frică din cauza asta”. Mulți rezidenți afirmă că nu ar fi ales să se mute în Astley dacă ar fi cunoscut amploarea și natura megadepozitului.
Un alt localnic, Helen Halbous, a spus că situația i-a transformat viața, de la o experiență liniștită într-un mic sat minier, la una dominată de industrie: „Era un mic sat minier, iar acum am ajuns un centru industrial. Este profund greșit”.
Consiliul local recunoaște că „au fost învățate câteva lecții” și promite consultări mai proactive cu comunitatea pentru proiectele viitoare.
Astfel, situația din Astley reflectă tensiunile dintre dezvoltarea industrială și calitatea vieții locuitorilor, subliniind necesitatea unui dialog mai amplu între autorități, investitori și comunitățile afectate.
