Pământul ar putea intra într-un nou ciclu al marilor catastrofe naturale, conform unui studiu recent
Cicluri naturale ale evenimentelor geologice majore
Un nou studiu realizat de Michael Rampino, profesor de geologie la Universitatea din New York, sugerează că evenimente precum cutremure devastatoare, erupții vulcanice gigantice, extincții în masă și impacturi cu asteroizi fac parte dintr-un ciclu natural care se repetă la aproximativ 27 de milioane de ani. Această descoperire se bazează pe analiza a 89 de evenimente geologice semnificative petrecute în ultimii 260 de milioane de ani, folosind date actualizate privind vârsta formațiunilor și metode statistice moderne.
Studiul indică existența unui ciclu principal de aproximativ 27 de milioane de ani, alături de alte cicluri mai scurte de 8,9 milioane de ani și un ciclu mult mai lung, de circa 270 de milioane de ani. Printre fenomenele incluse în analiză se numără și perioadele în care oceanele au devenit sărace în oxigen, variații ale nivelului mărilor sau schimbări în ritmul de expansiune al fundului oceanic.
Procese geologice și influențe astronomice
Rampino propune că modificările periodice ale circulației mantalei Pământului ar putea explica aceste cicluri. Convecția lentă din manta ar putea amplifica în mod ciclic activitatea vulcanică, mișcarea plăcilor tectonice și alte procese. Aceste transformări ar putea declanșa un efect în lanț, influențând clima, ecosistemele și provocând extincții în masă.
Autorul evidențiază și corelarea aproape perfectă între apariția marilor provincii vulcanice – suprafețe întinse acoperite de lavă în urma erupțiilor gigantice – și intervalele de 27 de milioane de ani. Mai mult, două dintre cele mai majore extincții din istoria planetei au avut loc concomitent cu aceste erupții masive.
Un alt aspect controversat este legat de orbita Pământului și poziția Sistemului Solar în Calea Lactee. Traversarea planului galactic o dată la circa 30 de milioane de ani ar putea influența geologia terestră prin perturbarea obiectelor din Norul Oort sau chiar prin interacțiunea cu materia întunecată, ceea ce ar genera o eliberare semnificativă de căldură în nucleul Pământului.
Perspective și limitări ale ipotezei
Rampino atrage atenția că aceste posibile mecanisme nu au dovezi directe în susținerea lor, iar teoriile privind influența materiei întunecate sau a poziției galactice rămân speculative. Cercetătorul subliniază că aceste concluzii trebuie privite cu prudență, menționând că „explicațiile propuse sunt controversate și contrazic interpretările geologice acceptate în prezent”.
Studiul ar putea totuși deschide noi direcții pentru cercetări privind evoluția pe termen lung a Pământului, iar dacă ipoteza va fi confirmată, marile catastrofe naturale nu ar mai fi considerate întâmplătoare, ci ca parte a unui ciclu geologic și astronomic recurent.
