Constantin Cheianu: O mărturie autentică despre lupta cu dependența și descoperirea de sine
Viața și mediul familial
Constantin Cheianu, scriitor și dramaturg originar din Republica Moldova, povestește despre copilăria sa petrecută într-un mediu perceput ca ostil, marcat de o familie cu relații tensionate. „Am crescut într-un mediu pe care l-am perceput mereu ca pe unul ostil, cu adulți duri și copii bătăuși. Certurile, înjurăturile și bătăile erau la ordinea zilei”, amintește autorul. În aceste condiții, el s-a refugiat în școală, unde obținea rezultate excelente, găsind o oază de recunoaștere în afara casei.
Relația cu alcoolul și momentul declanșator
În vârstă de aproximativ 35-40 de ani, Cheianu a ajuns să-și dezvolte o relație dificilă cu alcoolul. „Relația cu alcoolul s-a aprofundat în momentul în care am dedus că nu am nici talent literar, nici actoricesc și că n-o să-mi ating niciodată ținta”, explică scriitorul. Ambiția de a deveni „un cineva mare” i-a generat o dezamăgire profundă, iar alcoolul a devenit o modalitate de a face față frustrărilor și pierderii poftă de viață.
Mărturia despre dependență
Cheianu afirmă că a devenit conștient de statutul său de alcoolic, tratând inițial cu băutură crizele personale, apoi extinzând acest obicei asupra tuturor nemulțumirilor. „Eu am devenit alcoolic în mod conștient, deliberat, ca și cum aș fi ales soluția sinuciderii”, spune el. În ciuda conștientizării gravității, o voce interioară îl asigura că își va controla dependența, avertizând în același timp: „Toți alcoolicii aud în ei o asemenea voce, care le șoptește că ei nici nu sunt, de fapt, alcoolici… Este ultima voce pe care o aud mulți dintre băutorii care nu mai sunt astăzi în viață”.
Vindecarea și impulsurile pentru recuperare
Recuperarea a început când dependența a început să interfereze cu activitatea profesională la televiziune, iar o relație personală l-a forțat la o alegere: „Ori ea, ori alcoolul”. Alți factori includ conștiința că era ultima șansă de salvare și o voce interioară critică, care „nu (îl) credea” în rolul de alcoolic pe care îl interpreta.
Influența și impactul operei literare
Recent, Constantin Cheianu a publicat două volume autobiografice, „M-a făcut mama existențialist” (2025) și „Să devii cel care ești cu adevărat” (2026), în care analizează viața sa fără menajamente. El consideră că rolul părinților este esențial în formarea destinului fiecăruia: „Părinții plămădesc ceea ce va deveni mai târziu subconștientul nostru, care ne va determina, la rândul lui, viețile și destinul într-un mod decisiv”.
Contextul social și percepții actuale
În ceea ce privește problematica alcoolismului ca fenomen social, Cheianu îl caracterizează drept „un dușman perfid”, care provoacă un bine psihic temporar, dar afectează fizicul pe termen lung. El subliniază dificultatea abordării eficiente a acestei probleme la nivel societal.
Constantin Cheianu a oferit o perspectivă detaliată asupra propriilor experiențe, care pot servi ca sursă de înțelegere asupra impactului copilăriei, ambițiilor personale și a luptei cu dependența.
