Noi cercetări arată că Germania nazistă era departe de a construi un reactor nuclear funcțional
Studiul cuburilor de uraniu din experimentul B8
O echipă de cercetători a analizat două cuburi originale de uraniu din experimentul B8, realizat în aprilie 1945 în Haigerloch, și a comparat datele obținute cu documentele istorice legate de proiectul nuclear german. Experimentul folosea 664 de cuburi de uraniu natural suspendate într-un rezervor cu apă grea. Fiecare cub cântărea aproximativ 2,32 kilograme, totalizând circa 1.540 de kilograme de uraniu.
Nevoia majoră de materiale suplimentare
Noile calcule indică că pentru menținerea unei reacții nucleare în lanț, reactorul ar fi avut nevoie de aproape 1.200 de cuburi de uraniu, adică aproape dublul cantității utilizate. Similar, necesarul de apă grea era estimat la aproape 3.000 de litri, față de cele aproximativ 1.400 de litri disponibili în instalația B8.
Limitările aprovizionării cu apă grea
Apa grea folosită provenea din Norvegia, țară ocupată de Germania în timpul războiului. Potrivit cercetătorilor, cantitatea necesară reactorului B8 depășea producția totală disponibilă germanilor pe întreaga perioadă a conflictului.
În plus, înlocuirea apei grele cu grafit nu ar fi fost o soluție viabilă, deoarece grafitul german conținea impurități de bor care absorb neutronii și astfel împiedică menținerea reacției nucleare.
Contradicții cu afirmațiile din perioada postbelică
Rezultatele studiului vin în contradicție cu declarațiile făcute în 1947 de Werner Heisenberg, unul dintre coordonatorii programului nuclear german. Acesta susținea că reactorul B8 era aproape funcțional și că o cantitate ușor suplimentară de uraniu ar fi fost suficientă.
Potrivit lui Patrick Park, doctorand la Universitatea Princeton și autor principal al cercetării, „diferența dintre necesarul real și calculele istorice era de aproximativ două ori mai mare”.
Context internațional
În comparație, Statele Unite obținuseră deja în decembrie 1942 prima reacție nucleară controlată și autosusținută, la Universitatea din Chicago, semnalând un avans semnificativ față de progresele germane.
Noile descoperiri oferă o perspectivă detaliată asupra dificultăților tehnice și logistice cu care s-a confruntat programul nuclear german în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
